O carte împrumutată în urmă cu 150 de ani a fost restituită, în cele din urmă, unei biblioteci din Australia, iar persoana care ar fi luat-o este asociată cu lucrările de construire a Palatului Westminster din Londra, sediul Parlamentului britanic.

Volumul „Antiquities of Athens”, despre arhitectura Greciei clasice, a fost împrumutat de la o bibliotecă din Kiama, un oraș de coastă situat la aproximativ 120 de kilometri sud de Sydney, cândva la mijlocul anilor 1870.

Cartea a fost păstrată timp de zeci de ani într-o ladă de ceai, ascunsă în spatele unui șemineu zidit, înainte de a fi descoperită recent de un membru al familiei.

Ross Simmons, în vârstă de 77 de ani, crede că străbunicul său, John Simmons, ar fi împrumutat cartea pentru a-l ajuta în carieră. Acesta lucrase ca ucenic pietrar la Westminster, la mijlocul secolului al XIX-lea, înainte de a deveni arhitect în Australia.

Cartea este ușor deteriorată de apă, dar, în rest, se află într-o stare bună.

Simmons, care se declară pasionat de istoria familiei sale, a spus că străbunicul său a studiat la Londra între anii 1839 și 1844.

„După studiile de la Londra, a fost ucenicul unor pietrari și a contribuit la construirea Palatului Westminster”, a povestit el.

În 1857, la vârsta de 27 de ani, John Simmons a emigrat din Regatul Unit în Australia. A locuit mai întâi în cartierul Newtown din Sydney, apoi s-a mutat la Kiama, după ce a coordonat construirea unei biserici din gresie în orașul de coastă.

„Era foarte interesat de arhitectură, construcții și clădiri”, a spus Simmons, adăugând că volumul nerestituit „a stat probabil pe un raft în casa lui” și a fost folosit ca lucrare de referință.

Cartea a ajuns, într-un mod necunoscut, într-o ladă de ceai, alături de alte documente ale familiei. Lada a fost apoi așezată într-un șemineu care a fost, ulterior, zidit.

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în timpul unor lucrări de renovare, lada a fost descoperită, iar cărțile din interior – inclusiv volumul împrumutat de la bibliotecă – i-au fost încredințate lui Simmons pentru a le păstra.

Abia în urmă cu aproximativ două săptămâni acesta a început să examineze mai atent unele dintre volume.

„M-am uitat pe interiorul copertei din față și, surpriză, pe a doua pagină se afla ștampila Bibliotecii Kiama”, a spus Simmons. Pe interiorul copertei erau înscrise și condițiile de împrumut ale bibliotecii.

De exemplu, membrii puteau împrumuta o singură carte odată. Dacă puteau demonstra însă că în aceeași gospodărie existau șase persoane capabile să citească, aveau dreptul să împrumute trei volume.

Persoanele aflate în stare de ebrietate nu aveau voie să împrumute cărți, iar membrii care le restituiau după termenul stabilit erau amendați cu trei penny pentru fiecare săptămână de întârziere.

Angajații Bibliotecii Kiama au calculat că amenda ar fi ajuns la 97 de lire sterline, echivalentul a aproximativ 28.000 de dolari australieni în prezent, dacă se ține cont de inflație. Din fericire pentru familia Simmons, sancțiunea a fost anulată.

Michelle Hudson, coordonatoarea bibliotecilor administrate de Consiliul local Kiama, a declarat că descoperirea neobișnuită a atras multă atenție.

„Oamenii au venit chiar și de la 40 de minute distanță pentru a ține cartea în mână. Este un volum mic și frumos, care are o poveste extraordinară de spus”, a afirmat ea.

Volumul legat în pânză prezintă unele deteriorări provocate de apă, însă, în rest, se află într-o stare bună, a precizat Hudson.

„Conține ilustrații foarte frumoase și câteva pagini pliabile, care arată că autorii au folosit măsurători exacte ale unor monumente din Grecia”, a precizat Michelle Hudson.

În 1872, consiliul local a primit un grant de 200 de lire sterline pentru înființarea bibliotecii orașului. La vremea respectivă, colecția cuprindea mai puțin de 1.000 de cărți, iar volumul restituit după 150 de ani era înregistrat cu numărul 506.

Nu există nicio modalitate de a afla cu exactitate cine a împrumutat cartea și în ce an, a explicat Hudson, deoarece registrele bibliotecii din acea perioadă s-au pierdut.

Volumul nu mai poate fi împrumutat, fiind inclus în colecția de obiecte speciale a bibliotecii, care poate fi consultată la cerere.

„Nu va mai putea părăsi biblioteca. Nu vrem să așteptăm încă 150 de ani ca să fie adus înapoi”, a glumit Hudson.

În ceea ce privește restituirea atât de întârziată, Simmons crede că străbunicul său ar fi mulțumit de finalul călătoriei cărții.

„Cred că s-ar bucura să vadă volumul restituit și probabil că s-ar amuza puțin pe seama întregii povești”, a conchis el.