Biologii Geanina şi Cristian Sitar au petrecut două săptămâni în Guyana Franceză, cea mai mică entitate politică din America de Sud.

Până în 2019, departament de peste mări al Franţei a fost un rai al entomologilor. Ulterior, condiţiile de colectare a insectelor s-au mai înăsprit.

Totuși, Guyana Franceză rămâne cea mai bună opţiune pentru cei aflați în căutare de specii rare.

"A fost nevoie să ne adaptăm la clima ecuatorială, cu temperaturi ridicate, cu umiditate ridicată. Când am ajuns acolo, am avut nevoie de 4-5 zile să ne acomodăm", a povestit Cristian Sitar pentru Radio România Cluj.

Cazaţi într-o aşezare tradiţională

"Am fost cazaţi într-o aşezare tradiţională, la o familie care deţine trei căsuţe. Fiecare căsuţă avea baie şi bucătărie. Dar practic căsuţele acelea au pereţi doar la zona de baie, iar un acoperiş din frunze de palmier te proteja de ploaia ecuatorială. Un aspect important e faptul că am avut frigider, deoarece pe lângă mâncare, a trebuit să ţinem la rece şi probele recoltate (...) Încă nu am reuşit să despachetăm materialul, care a ajuns direct la congelator. Dar cel puţin nişte specii rare sigur am găsit", a adăugat specialistul.

"Acasă avem 3 congelatoare, dintre care 2 sunt pline doar de insecte, iar al treilea s-a umplut acum de fluturi tropicali. A fost destul de greu să negociez cu mama la început, pentru că nu înţelegea de ce fluturii sunt mai importanţi decât cocoşul de la ţară, care face o supă bună", a mărturisit Geanina Sitar.

"Pentru insectele care sunt active ziua, tot plasa de prins fluturi o folosim. Diferenţa e că în România foloseşti o plasă cu un diametru mai mic, iar coada are undeva la 1.5 m. Pe când acolo, am folosit nişte plase foarte lungi, cu o capacitate de a colecta insecte chiar şi la 4-5 m. La insectele cu activitate nocturnă, acolo îţi trebuie un ecran luminos: adică o pânză albă, pe care se proiectează lumina de la un bec care emite lumină ultravioletă", a explicat Cristian Sitar.

Experiență extraordinară

"Din echipă au făcut parte şi colegi ornitologi, interesul lor a fost să colecteze paraziţi de la păsări şi să facă observaţii. Am avut colegi specialişti în mamifere, dar şi o colegă botanistă, aşa că am aflat câte ceva şi despre plantele de acolo. Acolo sunt multe plante pe care le-am întâlnit doar în cărţile de botanică: una din plantele cele mai comune e mimosa pudica, pe care o vedem la Grădina Botanică, dar acolo e pur şi simplu o buruiană la marginea drumului", a adăugat el.

"Eu fiind prima dată în junglă, toată expediţia mi s-a părut extraordinară. Toate sunetele se schimbau atât de mult de la un moment al zilei la altul. Potecile erau pline de vegetaţie şi fiecare copac era plin de insecte care abia aşteptau să vină şi să se ataşeze de corp. Odată când am dat după un fluture cu fileul entomologic, probabil că am nimerit o frunză cu foarte multe căpuşe. În momentul în care am întins mâna să colectez fluturele, m-am trezit cu peste 15 căpuşe pe braţ", a povestit Geanina Sitar.

Citește și: Noi situri, adăugate pe lista ariilor speciale de conservare