Milioane de oameni s-au confruntat în Spania și Portugalia, luni, cu cea mai gravă pană de curent din istoria celor două țări.

Defecțiunea majoră face obiectul unei anchete judiciare, au anunțat autoritățile de la Madrid.

BBC a discutat cu unii dintre cei afectați și a întocmit o listă cu lucruri necesare într-o astfel de situație considerată excepțională.

Numerar

Plata cu telefonul sau cardul a devenit norma, dar în orașele din Spania și Portugalia s-au format cozi la bancomate – cele care încă funcționau – deoarece magazinele nu mai acceptau plăți cu cardul.

„Am reușit să plătim cafeaua cu cardul la începutul penei, [dar apoi] nu mai aveam numerar, așa că nu am putut cumpăra nimic”, a spus Ed Rowe, 26 de ani, din Madrid.

„Toate restaurantele care erau deschise acceptau doar numerar”, a adăugat el.

Grace O’Leary, 32 de ani, din Madrid, povestește că ea și mama ei numărau monedele ca să vadă dacă pot cumpăra vin de la un magazin din colț. „Se pare că numerarul e, de fapt, rege.”

Jaime Giorgio, 28 de ani, a avut noroc – avea bani lichizi la el, ceea ce i-a permis să cumpere mâncare și alte produse esențiale.

„Era haos în Madrid. Nu mergea metroul și nu puteai scoate bani. Eu aveam bani cash, dar colegul meu de apartament nu, așa că i-am împrumutat.”

Radioul

Pana de curent a adus și o pană de informații – fără internet, WhatsApp, apeluri sau TV.

„Pierderea totală a comunicării a fost cel mai confuz și îngrijorător lucru… tot ce puteam face era să speculăm cauza și să adunăm informații de la vecini”, spune Daniel Clegg, din Barcelona.

El s-a uitat la cer să vadă dacă avioanele încă zboară.

Pentru Siegfried și Christine Buschschluter, un vechi aparat de radio a fost salvator: au reușit să asculte posturi locale de radio după ce telefoanele s-au descărcat.

Christine, 82 de ani, povestește: „Trebuia să tot învârți manivela… Situația era ciudată. M-am născut în Berlin în timpul războiului și mi-a adus aminte de acele vremuri.”

Daniel a adăugat radioul pe lista lui de cumpărături: „Un obiect esențial pentru a comunica și a rămâne informat, dar pe care l-am uitat complet.”

Conserve

Fără microunde, friteuze electrice sau plite, mâncarea care nu necesită gătire a fost foarte căutată. În supermarketuri s-au format cozi lungi, iar oamenii au cumpărat în panică – o scenă care a amintit de recenta pandemie.

„Am cumpărat multă mâncare care nu se strică, cum ar fi conservele de ton”, a povestit Jaime: „Pana a durat doar o zi, dar acum avem tone de mâncare – noroc că nu expiră ușor.”

Lesley Elder, din orașul Fortuna, sud-estul Spaniei: „Să găsești mâncare care nu trebuie gătită a fost mai greu decât ne așteptam. Am mâncat șuncă și brânză la cină.”

Un arzător mic pe gaz i-ar fi fost util, a adăugat ea.

Lumânări și lanterne

Locuitorii din toată Peninsula Iberică s-au orientat spre lumânări pentru a-și ilumina caselor.

„Niciun stâlp de iluminat nu funcționa după lăsarea serii”, a spus Richard, din Alcalá de Henares. „Oamenii se ghidau cu lanterne. A fost un peisaj suprarealist văzut de la fereastră.”

El face lumânări în timpul liber și a avut câteva la îndemână.

Sarah Baxter, din Barcelona:

„Am folosit o plită cu lumânare pentru a încălzi fasole, orez și apă pentru piure instant. A fost mai sigur decât un aragaz de camping cu propan.”

Atenție: lumânările pot prezenta risc de incendiu.

Baterii externe

Fără electricitate, sinistrații au depins de autonomia dispozitivelor lor.

La Madrid, s-au format cozi la magazinele de electronice pentru baterii externe.

Sarah a avut un încărcător solar care i-a ținut telefonul pornit timp de zece ore și a ajutat și o vecină în vârstă.

Lesley spune că i s-a descărcat Kindle-ul: „Fără TV, fără jocuri de cuvinte pe telefon. Ar fi fost bine să am niște cărți la îndemână.”

Dar pentru unii, lipsa internetului a fost chiar o ușurare.

„Toată lumea depinde prea mult de tehnologie. A fost o reamintire plăcută că poți fi și independent”, a spus Ed.

„Nu trebuie să fii conectat cu toată lumea în permanență”, a adăugat colega sa de apartament, Hannah Steiner, 23 ani.

Sara Francisco, 24 de ani, din Leiria (Portugalia): „Cred că această experiență ne-a ajutat să devenim mai conștienți de obiceiurile noastre.”

Citește și: 39 de ani de la dezastrul de la Cernobîl