Un proverb chinezesc spune că maestrul a eșuat și a luat-o de la capăt de mai multe ori decât a încercat discipolul său.

Nu știm sigur dacă Lia Manoliu cunoaștea această zicală, dar se descria, cu multă modestie, într-o manieră oarecum similară: „Eu sunt o sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit“.

Lia Manoliu s-a născut în 1932 la Chișinău, pe atunci, parte a României Mari. Ambii părinți au fost profesori de filosofie și, pe când Elisabeta era foarte mică, familia s-a mutat la București.

Deși a rămas în memoria celor mai mulți pentru aurul olimpic câștigat la Jocurile Olimplice de la Ciudad de Mexico, Lia Manoliu a fost o sportivă polivalentă.

Pe lângă aruncarea discului, în copilărie și adolescență a mai practicat (de multe ori, în paralel) tenisul de câmp și de masă, săritura în înalțime, voleiul și baschetul.

Sportivă polivalentă

Interesant este și faptul că, la nivel național, a avut rezultate remarcabile la toate. la volei și baschet a fost campioană națională, în vreme ce la tenis de masă, Lia Manoliu s-a aflat la un moment dat pe locul al 3-lea pe țară.

Totuși, disciplina care a consacrat-o și căreia și-a dedicat viața a fost aruncarea discului. La 15 ani stabilea un record național, fiind prima sportivă care arunca mai mult de 40 de metri. Ca termen de comparație, în 1968, la Jocurile Olimpice din Mexic, aruncarea care i-a adus medalia de aur a măsurat peste 58 de metri. Era, la momentul respectiv, un nou record olimplic.

Lia Manoliu a câștigat 3 medalii olimplice

De-a lungul carierei, Lia Manoliu a mai câștigat alte două medalii olimpice de bronz și trăgând linie, între 1952 și 1972 a participat la 6 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. A fost prima sportivă care a realizat această performanță, lucru care i-a asigurat un loc în Cartea Recordurilor.

După retragerea din activitate, Lia Manoliu a fost răsplătită de U.N.E.S.C.O. pentru întreaga sa carieră cu „Premiul Internaţional pentru Fair-Play“. În 1990, Comitetul Internaţional Olimpic îi oferea Trofeul „Femeia în Sport“ și în același an, a fost numită Președinte al Comitetului Olimpic Român. A ocupat această funcție până la moartea sa, în 1998. Tot de atunci, Complexul Stadionului Național din București poartă numele de “Lia Manoliu”.

Citește și: Smaranda Brăescu, „regina înălțimilor”, înmormântată cu un nume fals