Smaranda Brăescu vorbea încet, liniștit, cu un accent moldovenesc frumos. Nu doar în voce, ci și în toată înfățișarea ei, avea o modestie ce contrasta izbitor cu îndrăzneala fantastică ce-i ardea în suflet. „Regina înălțimilor” nu se temea de moarte. Se gândea că ar îndurera-o o invaliditate, dar că cel mai greu ar chinui-o eșecul.

Românca nu s-a oprit niciodată, deși a auzit de prea multe ori „nu se poate”, în drumul ei către nemurire. N-au reușit să o învingă nici comuniștii, cu toate că au pus-o pe fugă și au făcut-o să se ascundă într-o vie, ba chiar să ajungă să fie înmormântată cu un nume fals.

Fiica unui răzeș din satul Hănțești, comuna Buciumeni, din județul Tecuci interbelic, acum județul Galați, Smaranda a venit pe lume odată cu fratele geamăn Paul Panait în 21 mai 1897, într-o familie care va avea cinci fete și patru băieți. Familia se confrunta cu lipsuri materiale, dar acest lucru nu avea să o împiedice pe Smaranda să intre în istorie.

Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România

Nu a împiedicat-o nici faptul că și-a petrecut anii 1924-1929 urmând cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică, după ce s-a lovit de un refuz când a încercat să intre la o școală militară de pilotaj înființată la Tecuci, cu solicitarea de a deveni pilot.

Reglementările militare și aeronautice ale vremii nu permiteau acest lucru. Prima femeie pilot din România era Elena Caragiani, din Tecuci, cu un brevet de pilot obținut la Paris, în anul 1914.

Totuși, nimic n-a reușit să o deturneze pe Smaranda Brăescu din drumul ei către înălțimi. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.

Marea ei șansă a venit în primăvara anului 1928, cu ocazia unui miting aviatic desfăşurat la Bucureşti, la care au participat şi câţiva paraşutişti germani, printre care şi inginerul Heinecke, inventatorul unei paraşute performante. Acesta a invitat-o pe Smaranda Brăescu în Germania, promiţându-i sprijin pentru obţinerea brevetului internaţional de paraşutism.

Astfel, a ajuns să execute primul salt, devenind prima româncă paraşutistă. Odată cu succesul ei, România a devenit cea de-a patra ţară din Europa, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, care avea o paraşutistă brevetată. Tot în Germania a învăţat cum se pliază paraşutele, fiind prima femeie care a ştiut să facă acest lucru, potrivit volumului „Aripi Româneşti - Contribuţii la istoricul aeronauticii" (Ed. Militară, 1966), citat de Agerpres.

După ce a revenit în țară, Smaranda Brăescu a executat în următorii doi ani peste zece salturi cu paraşuta în cadrul unor mitinguri organizate de Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA).

A petrecut o jumătate de an în spital, dar n-a renunțat

Accidentele n-au ocolit-o. În anul 1929, Smaranda Brăescu a avut un accident de avion. Un an mai târziu, în 1930 a avut un alt accident, cu paraşuta, la Satu Mare, şi a stat în spital timp de o jumătate de an. După ce s-a refăcut, a plecat din nou la Berlin, de unde şi-a cumpărat o paraşută specială.

La un an după ce s-a accidentat grav, Smaranda Brăescu a stabilit un record mondial de coborâre cu paraşuta, la 2 octombrie 1931, cu un salt de la înălţimea de 6.000 de metri, în 21 de minute şi 25 de secunde, după care a aterizat lângă Slobozia. Pentru acest prim record naţional absolut (bărbaţi şi femei) a fost decorată în acelaşi an cu Ordinul „Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur".

În urma acestui succes, susţinută cu fonduri adunate prin colectă publică, Smaranda Brăescu a plecat în Statele Unite ale Americii. La 19 mai 1932, a sărit cu parașuta de la o înălţime de 7.233 metri, pe aeroportul din Sacramento, California, doborând recordul deţinut de americani. Astfel, a stabilit recordul mondial absolut (femei şi bărbaţi) şi primul record internaţional absolut al României în domeniul sportului aerian.

Smaranda Brăescu și-a descris trăirile din timpul salturilor cu parașuta, spunând că se simte „suspendată în nemărginire, între cer și pământ”. Campioana a făcut dezvăluirile în cadrul unui interviu acordat pentru Realitatea Ilustrată.

„Trec prin cele mai grozave chinuri”

„Cu două zile înainte, sunt prada unei stări de spirit particulare. Nu se poate descrie. Se simte. În sfârșit, am ajuns pe stadion. Mecanicii mi-aduc parașuta. Trebuie s-o aranjez. Îmi tremură tot corpul, dar mâna lucrează calmă, liniștită, cu precizie matematică, cu calcul științific. Când m-am urcat în avion și când se îndepărtează de pământ, am nervi. Sâcâitori, enervanți. Avionul face câteva viraje. Căutăm locul prielnic pentru săritură.

Ei bine, se întâmplă atunci un fenomen surprinzător, a cărui taină n-am reușit încă s-o descifrez. Nervii înghiață. Nerăbdarea se risipește. Starea aceea particulară se pierde în înălțimi… Intervine calmul. Lucrez cu atâta tact și cu atâta sânge rece, încât, mai târziu, în ceasurile mele de insomnie și de meditație, mă minunez singură.

Dar, iată, am ieșit din cabina avionului. Cu o mână crispată, cuprind bara rece, mă uit în jos, privesc terenul, privesc altimetrul, care indică înălțimea, fac o rugăciune mută… și-mi dau drumul. Din momentul în care mă arunc și până când se deschide parașuta, trec prin cele mai grozave chinuri. Mă întreb înfrigurată: - Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viața.

Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârșit, simt o scuturătură puternică. Parașuta s-a deschis! Nu-ți poți închipui, câtă dragoste porți în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! Mă uit în jos, mă uit în toate părțile. Se aud : murmurul mulțimii, aplauzele, muzica. La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în țărână.”, a spus Smaranda Brăescu.

Smaranda Brăescu și-a îndeplinit visul de a deveni pilot

După ce a devenit prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană mondială absolută la paraşutism (în 1932, SUA), Smaranda Brăescu și-a îndeplinit și marele vis - acela de a deveni pilot. A fost prima femeie care a traversat Marea Mediterană, cu un avion cu un singur motor şi fără escală pe insule (1936), și prima femeie europeană brevetată ca pilot în SUA.

După marele succes din California, Smaranda Brăescu a plecat în 1934 la New York pentru a urma cursurile de pilotaj la aerodromul Curtiss Weight din Valley Stream, unde a obținut brevetul de pilot civil.

Cu ajutorul unor colecte publice, Smaranda Brăescu a ajuns să aibă două avioane - un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk. Pe cel de-al doilea l-a folosit în 1932 când a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 km, între Roma și Tripo.

La 9 mai 1945, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu se afla în garnizoana din Trencin, Cehoslovacia, la dispoziţia unei escadrile aviatice, misiunea ei constând în transportarea răniţilor, medicamentelor, utilajelor sanitare şi personalului medical.

În 1943, a primit Crucea „Regina Maria" clasa a III-a, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Escadrilei Sanitare (1943). La revenirea în ţară, s-a retras în mijlocul familiei, la sora şi nepoatele sale din Bucureşti.

„Regina Înălțimilor”, nevoită să moară cu un nume fals, din cauza comuniștilor

După război, Smaranda Brăescu a protestat împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946 în România, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Documentul a ajuns la delegația sovietică, astfel că „Regina Înălțimilor” a fost condamnată, în lipsă, la doi ani de închisoare.

Din acel moment, Smaranda Brăescu a început să se ascundă. Printre ascunzătorile acestei mari doamne a României s-au numărat via fratelui său geamăn și casa preotului greco-catolic Anton Pet, din Răchiteni, județul Iași și la Butea.

S-a îmbolnăvit și a ajuns să fie operată sub numele fals de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară a doctorului Iuliu Hațieganu pe 2 februarie 1948, la vârsta de 50 de ani, și a fost înmormântată la Cimitirul din Cluj, parcela II B, numărul 1550, cu numele Maria Popescu.

În anii 1970, din cauza faptului că n-au fost plătite taxele pentru „prelungirea concesiunii locului”, în același loc a fost înmormântat un bărbat de naționalitate maghiară. Osemintele presupuse a fi ale Smarandei Brăescu sunt înhumate lângă acesta.

În memoria ei a fost înființat, în anul 1978, Aeroclubul „Smaranda Braescu" la Tecuci, în județul Galați, întrucât activitatea de parașutism s-a desfășurat pe fostul aerodrom militar din nord-vestul orașului.

Citește și: Elena Ghica, prințesa genială a României biciuită în Rusia