Cu un portret parcă modiglianian, cu bărbie ascuțită, nas acvilin, uitătură misterioasă înecată în fum de țigară, și totuși atât de cald încadrată într-o pereche de rame supradimensionate, precum o Iris Apfel autohtonă, Nina Cassian a fost dintotdeauna acel tip de prezență feminină care oprește aerul atunci când pășește într-o încăpere.

Cu o viață tumultoasă, trăită „uneori ca o boare, alteori ca un uragan”, așa cum chiar ea susținea, Nina Cassian și-a atras un renume de femeie fatală și fumătoare înrăită în goana sa prin literatură, arte frumoase, regimul comunist și iubiri răvășitoare.

Femeia ce se ascunde sub cortina pseudonimului care a însoțit zeci de volume de poezie, cărți pentru cei mici, traduceri, eseuri sau cronici de film, preț de peste 75 ani, a căzut după 60 de ani de existență, fără voia sa, într-un exil neașteptat la New York, drept consecință a ciocnirilor cu regimul lui Nicolae Ceaușescu.

Nina Cassian, o copilărie nonconformistă

Născută Renée Annie Cassian-Mătăsaru într-o familie mică din Galați, tânăra Nina se mută cu părinții în Brașov în 1926, perioadă în care devine fascinată de universul lingvisticii alături de comunitățile germane și maghiare locale. În 1935, familia Cassian-Mătăsaru se mută la București, unde Nina urmează cursurile Institutului Pompilian.

O adolescență presărată cu preocupări vocaționale, tânăra Nina Cassian își cultivă gustul pentru arte urmând cursuri de desen sub îndrumarea lui George Loewendal și M. H. Maxy. Urmează cursuri de actorie cu Beate Fredanov și Alexandru Finți și învață pian și compoziție muzicală sub tutela lui Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora și Constantin Silvestri.

În aceeași perioadă, a frecventat cercuri intelectuale de stânga, iar la 16 ani devine membră a Organizației Tineretului Comunist, ilegală la acea vreme. În 1944 urmează cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității București, dar abandonează studiile după numai un an.

Nina Cassian, debut controversat în literatură

Având sprijinul lui Tudor Arghezi, considerată de acesta un „talent incontestabil”, dar și al îndrăgostitului Ion Barbu, Nina Cassian își face debutul liric în 1945, în ziarul „România Liberă”.

Pentru o poetă debutantă, prima creație lirică publicată a Ninei Cassian ia prin surprindere chipurile riguroase ale literaturii de atunci și dă dovadă de curaj – sau teribilism stilistic, așa cum a fost catalogat actul poetei la momentul respectiv – atunci când își intitulează primul poem „Am fost un poet decadent”.

Ulterior, în 1947, publică prima culegere de versuri, intitulată „La scara 1/1”, prilej cu care Nina Cassian își solidifică imaginea de „enfant terrible” a poeziei românești. Scriitura Ninei este considerată anacronică vremii, lăudată fiind pentru „realismul, ermetismul și ludicul versurilor sale”, așa cum menționează ziarul „Scânteia”.

Povești de dragoste rupte din film

Avangardismul întâlnit în viața artistică se răsfrânge, fără doar și poate, și în viața personală a artistei, Nina Cassian trăind o suită de povești de dragoste parcă desprinse dintr-un film franțuzesc de Val Nou.

Nina Cassian se mărită la 19 ani cu scriitorul Vladimir Colin, însă apropierea de poetul și matematicianul Ion Barbu curmă soarta căsniciei celor doi după doar trei ani. După divorțul de Colin, la scurt timp, se căsătorește a doua oară cu Al. I Ștefănescu, alături de care rămâne până la moartea acestuia, întrucât s-a „îndrăgostit de el până peste cap și fără argumente”, așa cum Cassian afirmă în scrierile sale, „Memoria ca zestre”.

Cu toate acestea, poveștile de dragoste ale poetei au depășit căminul conjugal. Una dintre cele mai cunoscute idile ale acesteia o reprezintă cea cu Marin Preda, de care Cassian s-a simțit atrasă grație manierei lui Preda „de a iubi și de a suferi din dragoste”, după cum declara poeta într-un interviu acordat lui Carmen Firan.

În ultima parte a vieții sale, odată cu mutarea în New York, îi iese în cale Maurice Edwards, director artistic al Filarmonicii din Brooklyn, cu care s-a și căsătorit în 1998.

Viața în exil și „Memoria ca zestre”

Intelectualismul tranșant, dar și franchețea ieșită din comun a Ninei a atras, de-a lungul timpului, o pleiadă de figuri ce au gravitat în jurul său, dar a ridicat, totodată, și semne de întrebare regimului ceaușist.

Într-o vizită de interes profesional în New York, Nina Cassian ia veste de arestul și moartea lui Gheorghe Ursu, unul din apropiații poetei, ca urmare a descoperirii unui jurnal în cadrul căruia se aflau și câteva scrieri ale Ninei care satirizau regimul lui Nicolae Ceaușescu. În consecință, Nina Cassian ia decizia de a rămâne la New York definitiv, într-un azil pe care nu l-a anticipat vreodată.

Continuă să publice în New York pentru The New Yorker, The Atlantic Monthly și alte publicații, unde este și premiată cu „Leul de Aur” în 1994. După 1990, Nina Cassian revine constant în țară, fără a se întoarce definitiv. Așa cum aceasta a declarat într-un interviu cu Marius Chivu: „M-am întors de multe ori, dar a fost imposibil să rămân”.

Între 2003 și 2005, Nina Cassian lansează trei volume de jurnal autobiografic, intitulate „Memoria ca zestre”, scrieri pe care le consemnează atât din perspectiva omului care a trăit o viață întreagă în România, cât și din cea a omului forțat să se desprindă de limba și țara de origine, sau, așa cum chiar Nina Cassian a declarat pentru Agerpres: „Viața mea este o carte deschisă”, presărată cu iubiri „reușite sau avortate”, deziluzii, dar și speranțe.

Pe 15 aprilie 2014, Nina Cassian încetează din viață la New York, la venerabila vârstă de 89 de ani, în urma unui infarct miocardic. I-a fost alături, până în ultimele clipe, șoțul Maurice Edwards, artista fiind înmormântată la New York.

Moștenirea culturală a Ninei Cassian

De-a lungul carierei, Nina Casian publică peste 50 de cărți de poezie, eseistică și proză.

Nonconformismul firii sale și natura ludică a scrierilor sale culminează cu inventarea, de către Cassian, a unei noi limbi poetice, denumită „limba spargă”. O licență poetică ce poartă semnătura inconfundabilă a scriitoarei, limba spargă se caracterizează printr-o avalanșă de substantive, verbe sau adjective inventate de către poetă.

Cu toate că artista se considera „rățușca cea urâtă”, complexitatea persoanei sale a atras atenția contemporanilor. În martie 2019, are loc premiera filmului documentar „Distanța dintre mine și mine”, o incursiune în viața și opera Ninei Cassian ce poartă condeiul regizoral al Monei Nicoară și al Danei Budescu, realizat după o idee a Adei Solomon şi coprodus de Televiziunea Română.

Documentarul s-a bucurat de un succes răsunător la festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest”, unde a fost desemnat câştigător al premiului publicului din secţiunea „Avanpremiere româneşti ale toamnei''.

Citește și: Maria Tănase, Pasărea Măiastră a muzicii românești