Toni Grecu, cofondatorul Divertis, a povestit la emisiunea Poiana lui Johann despre începuturile grupului și despre cât de greu se face umorul.

Cum ați decis numele grupului?

Toni Grecu: Numele Divertis are o mare legătură cu Radioul național. În perioada în care eram elev de liceu, în anii 77-78, eram pasionat de Radio Tineret. Era o emisiune făcută de cunoscutul realizator de radio, George Enache, care se chema Divertis Club. De acolo vine numele acesta. Eram pasionat de acea emisune. Era o emisiune din diverse domenii, cum se făcea la vremea respectivă. Imi plăcea atât de mult emisiunea aceea, încât mi-a rămas tipărit în minte numele acesta și atunci când am înființat grupul Divertis, cu colegii mei Antonesi și Constantin, fiind studenți la Facultatea de Electronică Iași, nu știam ce nume să îi dau. Gândindu-mă că o să fie ceva legat de divertisment, am legat numele Divertis de grupul de umor.

Ce amintiri ai din perioada de dinaninte de 1990 și după?

Nu putem să epuizăm într-un dialog telefonic amintirile din perioada de dinainte de 1989, dar pot să spun că Club A a fost un reper bucureștean, noi fiind ieșeni, grupul Divertis. Atunci când veneam în București, aveam invitații în Club A unde erau spectacole, pe sistem underground. Era un spațiu ferit cumva de mâna securității și de ochiul securității. Era un spațiu al libertății atât cât putea fi ea în timpul regimului comunist . Erau niște spectacole subversive, de o virulență incredibilă pentru perioada aceea. Cine asista la spectacolele noastre era uimit de ce tip de umor făceam noi acolo, foarte directe.

Apropo de umor și de exprimarea lui, ai trecut și prin televiziune. Unde te-ai simțit mai bine, pe sticlă sau pe scenă?

Sunt două lucruri complet diferite. M-am simțit bine în ambele locuri.

Cum e relația cu online-ul acum?

Și pe online mă simt bine, dar e o relație care abia s-a născut, nu este cimentată și nu sunt foarte atașat de online, pentru că încă e într-o continuă schimbare. Convenția pe care trebuie să o abordez eu în relație cu online-ul e un pic diferită de ceea ce îmi place mai mult. Imi place televiziunea mult , îmi place spectacolul. Acum, eu m-am întors la spectacol. Am făcut spectacol în anii 90 , până în anii 2000, după care am facut televiziune și doar televiziune până în 2016. Din 2016 am făcut online până în 2021 . Pandemia a resetat tot, nu doar activitatea mea. Când ne-am întors din pandemie am făcut din nou televiziune și acum apar în spectacole. Acesta a fost traseul nostru din 90 până acum. Am plecat de la spectacole, acum suntem din nou în turnee. Facem asta pentru că e un moment foarte potrivit și eu mi-am și dorit să mă întorc în fața publicului și vrem să vedem cum mai este primit umorul din Divertis de către publicul din România.

„Umorul se face greu”

Cum se face umorul?

Nu știu cum să răspund la întrebarea asta. Umorul se face greu. Și pare ușor pentru că e considerat un gen ușor, periferic, care se alterează foarte ușor, pentru că o glumă o asculți o dată cu mare plăcere, dacă e bună. A doua oară îți mai place, iar a treia oară zici : “ce asta?”. Nu e ca muzica. Nu are moarte un cântec. O glumă se epuizează, viața unei glume e foarte scurtă.

Sunt situații când o glumă devine folclor. Cum te raportezi la această situație, cum se raportează creatorul la situația asta?

Acesta e caz de excepție, când gluma sparge bariera timpului. E foarte greu, cei care reușesc asta sunt niște mari comici români sau mondiali și mă gândesc la Toma Caragiu, la Dem Rădulescu, la Puiu Călinescu. Sunt uriași. Au spart bariera timpului și vor rămâne întotdeauna acolo. Noi, la Divertis, am reușit în anumite puncte și cu anumite glume să impunem în fața publicului un anumit stil de umor care a rezistat din 90 până astăzi. Sunt pe Youtube niște spectacole înregistrate din perioada aceea, care au încă mare succes. Pentru mine asta e o mare mirare. Unele cuvinte au intrat in folclor. Iți dau exemplu cuvântul zvoner, care este inventat de Divertis. Răspândac este un alt cuvânt inventat de Divertis într-o emisiune de televiziune, prin 93-94. Sunt multe cuvinte inventate.

La petreceri ești tipul pe care prietenii îl roagă să spună glume?

Da. Dar acum nu prea mai merg la petreceri, pt că nu prea am timp. Dar în perioada studenției și mulți ani după, eram un mare interpret de bancuri de tot felul și îmi plăcea să joc rolul acesta, de suflet al petrecerii. Era o mare bucurie pentru mine să fac oamenii să râdă, era natural.