Rezistența antimicrobiană (RAM) ucide anual milioane de oameni, dar rămâne o problemă prea puțin cunoscută în afara cercurilor de specialiști.

Experții spun că pentru a stăpâni RAM sunt necesare acțiuni în toate sectoarele, de la sănătate la agricultură.

Ce este rezistența antimicrobiană?

Rezistența antimicrobiană (RAM) apare atunci când germenii care provoacă boli - bacterii, viruși, ciuperci și paraziți - dezvoltă modalități de rezistență la medicamentele utilizate în mod tradițional. Noii agenți patogeni rezistenți sunt numiți uneori „superbacterii”.

Acesta este un proces natural care are loc de-a lungul timpului, dar este accelerat atunci când se utilizează excesiv sau inutil medicamente - în special antibiotice - la oameni, animale sau chiar plante.

Expunerea la medicamente ajută agenții patogeni să „învețe” cum să le reziste.

RAM este deja o problemă majoră. Bacteriile rezistente la antibiotice au fost direct responsabile pentru 1,27 milioane de decese la nivel mondial în 2019 și se crede că au contribuit la 4,95 milioane de decese, potrivit The Guardian.

RAM face ca infecțiile să fie mai greu de tratat, iar alte tratamente să fie mai riscante. Beneficiarii de transplanturi de organe, de exemplu, sunt printre cei mai afectați, fiind nevoiți să ia medicamente pentru a le amortiza sistemul imunitar pentru a nu respinge noile organe.

Antibioticele noi, folosite mai puțin

Problema se pune și în cazul antibioticelor noi, pentru că ele sunt folosite, în mod ideal, mai puțin. În schimb, acestea sunt păstrate pentrua trata cele mai grave infecții care nu răspund la niciun alt medicament existent.

În cadrul mecanismelor tradiționale de stabilire a prețului medicamentelor, companiilor farmaceutice li se garantează un randament redus al investițiilor.

Există, de asemenea, întrebări cu privire la utilizarea eficientă a tratamentelor existente. În unele țări, oamenii se luptă pentru a avea acces la ceea ce Organizația Mondială a Sănătății numește „antibiotice de acces” - tipuri mai vechi sub formă de pilule care, în general, au mai puține efecte secundare și mai puține șanse de a determina RAM.

În multe din aceste țări, persoanele care își permit financiar li se oferă deseori antibiotice injectabile, mai noi, care sunt de fapt mai susceptibile de a genera rezistență.

Experții spun că pentru a aborda această problemă este necesară abordarea de „o singură sănătate”, care să recunoască interdependența dintre sănătatea umană și sănătatea animalelor, a plantelor și a ecosistemelor.

Fermierii ar trebui să folosească antibiotice pentru tratarea plantelor și animalelor doar atunci când este necesar, medicii nu ar trebui să prescrie antibiotice pentr infecții cazate de viruși, în timp ce companiile farmaceutice ar trebui să gestioneze mai bine deșeurile rezultate în timpul producției pentru ca antibioticele să nu ajungă în mediul înconjurător.

O mare parte din aceste măsuri vor necesita probabil politici guvernamentale oficiale, deși un raport realizat la începutul acestui an de către Coaliția mondială privind îmbătrânirea, care a analizat eforturile depuse de 11 țări, a avertizat că, în pofida unor progrese, „stagnarea” se strecoară în programe.

Și pacienții pot lupta cu RAM, în mod individual. Prin simple măsuri de igienă, cum ar fi spălatul pe mâini, se pot stopa infecțiile. Pe de altă parte, experții spun că atunci când unui pacient îi sunt prescrise antibiotice trebuie să le ia exact așa cum li s-a recomandat și să nu le păstreze pentru mai târziu sau să le împartă cu alte persoane.

Citește și: Farmaciștii pot elibera antibioticele fără prescripţie, doar în regim de urgenţă