Fondator al Clinicii de Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca București, profesorul Ioan Lascăr își face meseria cu aceeași seriozitate ca la începutul profesiei.

“Pacienții care reclamă asistență de urgență impun o anumită relație medic-pacient. Funcționează în special în situații de urgență și acesta e și motivul pentru care nu toată lumea se adaptează sau acceptă un astfel de loc de muncă, însă cei care îl acceptă rămân pe viață condamnați, ca să spun așa, acestui regim de viață”, a renumitul chirurg plastician pentru Radio România Actualități.

Medicul a realizat unele dintre cele mai complicate operații de reconstrucție esofagiană, mamară sau de reconstrucție a unei mâini cu transfer tridigital, multe dintre ele reprezentând premiere naționale și internaționale.

Profesorul Ioan Lascăr a fost, de asemenea, primul medic român care a realizat integral o operație de schimbare de sex, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu în România.

“Am învățat alfabetul invers, în oglindă”

La vârsta de 5 ani, Ioan Lascăr mergea la școală pentru că deja furase tainele alfabetului atunci cand mama, învățătoare, repeta cu sora lui literele și astfel, a învățat alfabetul invers, în oglindă.

“Din întâmplare, părinții m-au dat la școală la o vârstă destul de fragedă. Cred că aveam 5 ani și un pic când am fost dat la școală pentru că sora mea avea 10. Ea era școlăriță, maică-mea era învățătoare și învățau la un pupitru acasă, iar eu, plictisit, stăteam pe partea cealaltă a pupitului și am învățat literele, am învățat să scriu, dar invers, în oglindă. Părinții mei au hotărât că e mai bine să învăț alfabetul normal, să scriu normal și m-au dat la școală. Deci, am început școala destul destul de devreme ca să corectez o deficiență care a apărut datorită acestor circumstanțe familiale”, a a povestit profesorul în emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

Înaintea liceului, a fost adoptat de o rudă din familie, pentru a putea urma studiile liceale.

“Din păcate, am avut o primă barieră în viață pentru că, tatăl meu fiind preot, eram pe lista exploatatorilor și fiind fiu de exploatator, nu am fost acceptat la liceu. Atunci părinții, din dorința de a înfrunta această dificultate, m-au dat spre adopție și am fost înfiat în familie, de o rudă apropiată. Datorită tatălui adoptiv, care era miner, am căpătat o origine ‘sănătoasă’ și am fost acceptat la liceu. Evident că n-am putut urma primii ani în orașul natal unde eram cunoscut și s-au oferit cei de acolo să mă accepte. Am învățat primii doi ani în altă parte și apoi m-am întors în orașul meu natal, Comănești. Abia în anul 5 de facultate, în perioada în care regimul Ceaușescu a flexibilizat puțin condițiile din România, am deschis în instanță acțiune în nume propriu și am revenit la familia inițială. M-am confruntat cu o situație care ar fi greu de înțeles la ora actuală, mai ales de generațiile tinere”, și-a amintit doctorul Ioan Lascăr.

Ulterior, profesorul și-a dedicat viața medicinei, descoperirilor științifice și educației generațiilor viitoare de medici.

Ioan Lascăr a colaborat cu medici din Franta, pentru ca Centrul de arși din România sa lucreze la standarde internaționale și la un nivel tehnologic avansat.

“A durat foarte mult, a fost foarte greu de convins decidenții despre necesitatea înființării unei noi structuri. Pot să vă spun că a fost o adevărată odisee, care a durat vreo 25 de ani până la înființarea primei unități de arși în România. Perioada asta cred că am schimbat vreo 20 de miniștri și de fiecare dată a trebuit să o iau de la capăt ca să conving de importanța acestui proiect. Sigur, lucrurile au fost conștientizate la nivelul decidenților odată cu evenimentul Colectiv, când toată lumea a conștientizat cât de greu este să îngrijești bolnavi arși grav, cât de costisitor, cât de speciale sunt condițiile în care trebuiesc îngrijiți. Toată lumea a spus că o să facem, dar din păcate, în prezent există doar această unitate de arși care, între timp, s-a transformat în primul centru de îngrijire a arșilor grav din România, în Spitalul de Urgență Floreasca unde, ca și infrastructură, a fost necesar să supraetajez două nivele. Această unitate poate acorda asistență la standardele actuale internaționale pentru maximum 100 de bolnavi, în România, fiind anual, conform Ministerului Sănătății, între 700 și 800 de astfel de pacienți. Deci, mai e de lucru! Între timp, după câte știu, la Timișoara este aproape de finalizare un nou centru de arși, sperăm să aibă și resursa umană ca să poată să-și desfășoare activitatea. La fel la Iași și, probabil, și la Cluj”, a spus medicul Ioan Lascăr, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

În urmatorii ani, evoluția chirurgiei plastice si reconstructive va depinde, în mare măsură, de progresele tehnologice și de Inteligența Artificială, cu beneficii asupra îngrijirii pacientilor.

“Nu putem să facem abstracție de Inteligența Artificială. Ba chiar trebuie să o punem pe primul loc pe lista problemelor care vor marca progresul în orice domeniu al activității umane. Sigur că și specialitatea mea este beneficiara progresului tehnologic. Deci, dacă aruncăm un ochi în urmă, doar cu câteva decenii, la începuturile microchirurgiei reconstructive, evident că și efectuarea acestor tehnici presupune joncțiunea cu tehnologii, adică presupune un microscop optic performant, care a evoluat foarte repede în câțiva ani. Presupune utilizarea unor materiale de sutură extrem de performante. Sunt fire care au grosimea comparabilă cu firul de păr și a unora chiar mult mai subțiri decât firul de păr. Cel mai important element, și nu întâmplător am lăsat la urmă, este resursa umană instruită. Deci, nu oricine are capacitatea să facă microchirurgie și mai ales, microchirurgie reconstructivă, adică palierul cel mai înalt de exigență în domeniul tratamentelor microchirurgicale”, a explicat profesorul.

Rămâne esențială, însă, confruntarea inteligenței umane cu cea artificială.

“Important e cum ne vom confrunta cu Inteligența Artificială, cum vom ști să ne apărăm teritoriul. Vieții i-au trebuit vreo 3,5 miliarde de ani ca să ajungă la nivelul de performanță și de prelucrare a informației pe care o oferă creierul uman. Însă creierul uman, reprezentând vârful, este deja acum în competiție cu Inteligența Artificială. Nu știm. M-am gândit de multe ori, dacă nu cumva Creatorul poate chiar așa a gândit evoluția civilizației, evoluția inteligenței. Deci a apărut inteligența biologică care ne aparține, cu care ne lăudăm noi, deși oamenii n-au niciun merit. Dar poate acesta a fost scopul nostru, să creăm un alt tip de inteligență, care este mult mai cuprinzătoare. Noi doar ne putem imagina universul, posibil ca Inteligența Artificială să îl poată și sonda. Deci, este o etapă clar net superioare, nu ne putem pune împotrivă”, a subliniat Ioan Lascăr.

Dincolo beneficii, empatia nu va putea fi niciodata înlocuită de Inteligența Artificială.