Sub o biserică din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, arheologii au descoperit fundația unui lăcaș de cult ce ar data din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, posibil chiar ctitorit de acesta.

Descoperirea arheologică a fost făcută într-o zonă despre care considerată istoricii presupun că ar fi fost şi curte domnească.

Structurile a două biserici, descoperite de arheologi

Arheologii Ion Tuţulescu şi Carol Terteci au cercetat actualul lăcaş de cult ce poartă hramul Buna Vestire, monument istoric de interes naţional ce datează din secolul al XVIII-lea, în cadrul unui proiect de consolidare şi restaurare a cu fonduri europene.

Cei doi arheologii au pornit de la o legendă conform căreia biserica de astăzi ar fi fost clădită pe ruinele uneia străvechi, ctitorie a unui domnitor Mircea.

Săpăturile au scos însă la iveală chiar structurile a două biserici străvechi, relatează Agerpres.

„Actuala biserică a fost ridicată în anul 1747, în timpul păstoririi episcopului Climent, iar unii istorici susţin că a fost construită pe ruinele unei biserici ctitorită de Mircea cel Bătrân — alte surse indică vremea domniei lui Mircea Ciobanul sau Mircea voievod, fiul lui Mihnea cel Rău — şi distrusă de turci în timpul conflictului austro-turc din 1716–1718. Sursele istorice sunt deficitare în atestarea cronologică a unei etape sau alta. În baza cercetărilor actuale, putem să menţionăm existenţa a încă două biserici în interiorul lăcaşului actual. Prima biserică este de mici dimensiuni şi a fost surprinsă doar prin fundaţii, ce utilizează cu predilecţie piatra ca material de construcţie. Biserica din faza a II-a a fost surprinsă suprapunând stratigrafic pe cea din prima fază şi utilizează în construcţie atât piatra cât şi cărămida la fundaţii. Acest monument deţine şi o elevaţie cu o înălţime de maxim 40 de centimetri, cu două sau trei straturi de frescă”, a explicat arheologul Ion Tuţulescu.

Pe baza vestigiilor descoperite, arheologii au concluzionat că ar putea fi vorba despre o biserică datând din secolul al XIV-lea, din aceeași perioadă cu ridicarea Mănăstirii Cozia de la Călimănești, precum și despre o altă construcție religioasă din secolul al XVI-lea.

O datare exactă a celor două biserici descoperite va fi posibilă după analiza probelor de mortar prelevate.

Datarea exactă a bisericii urmează să fie stabilită

„Din păcate, majoritatea artefactelor pe care le-am găsit aparţin bisericii din faza a doua, cea de secol XVI, dar şi bisericii actuale, de secol XVIII. Zidurile bisericii din prima fază sunt la o adâncime cuprinsă între doi metri jumătate, trei metri şi nu am dorit să ne ducem mai jos, zona fiind foarte periculoasă. Ceea ce am surprins noi efectiv sunt fundaţiile. Am descoperit până acum altarul, catapeteasma şi, cel mai probabil, pronaosul primei biserici. Ca lungime, de la pronaos până la altar, are undeva la 7-8 metri. Ştiam când am pregătit proiectul arheologic pentru cercetarea în prealabil că prin legendă ar exista două biserici, între care una aparţinând lui Mircea cel Bătrân. Deci, putem să concluzionăm faptul că ceea ce am cercetat atestă această legendă, iar prima biserică, cel mai probabil, aparţine perioadei lui Mircea cel Bătrân”, a precizat arheologul vâlcean.

Istoricii locali susțin ipoteza existenței unei ctitorii a domnitorului Mircea cel Bătrân în centrul Râmnicului, numele acestuia fiind legat și de prima atestare documentară a orașului.

Argumentul principal este importanța actuală a lăcașului în eparhie, precum și faptul că, în cazul confirmării datării, acesta ar deveni cea mai veche biserică de piatră cunoscută din oraș.

„Această biserică ne arată acum, în urma cercetărilor arheologice, a descoperirilor recente, că a fost unul dintre cele mai vechi lăcaşuri din Râmnic şi, de ce nu, din eparhia Râmnicului. Este o biserică paraclis a Arhiepiscopiei, deci de importanţă evidentă. Descoperirile în jurul ei ne arată, de asemenea, că aici a fost şi o curte domnească, unde s-ar fi îngrijit de sănătate chiar şi tatăl lui Mihai Viteazul, domnitorul Pătraşcu cel Bun. Avem multe trimiteri documentare şi de cronici care vorbesc nu despre un aşezământ simplu, ci despre o adevărată curte domnească, mai ales că Mircea cel Bătrân a fost şi zugrăvit, mai târziu sigur, aici alături de alţi ctitori, cum ar boierii Socoteni, pe care N. Iorga îi considera cel mai vechi şi cel mai important neam boieresc, din care se trage şi Vica Socoteanu, ultima descendentă a familiei, care este înmormântată aici şi care a avut conacul Socoteanu-Lahovari, astăzi Palatul Copiilor”, a adăugat directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, istoricul Florin Epure.

Despre lăcașul de cult

Actuala biserică, monument de categoria A, este construită în stil brâncovenesc, al cărui exemplu reprezentativ îl constituie ansamblul mănăstiresc de la Hurezi, inclus în patrimoniul UNESCO.

Lăcașul are un plan triconc, iar naosul este evidențiat prin două turle înalte. Pridvorul este deschis și susținut de opt stâlpi de piatră sculptați, iar intrarea este încadrată de o sculptură în piatră cu ornamente florale. Pictura originală este realizată în tehnica fresco, în stil bizantin, și datează din perioada 1751–1753.

Biserica este cunoscută și sub denumirea de „Maica Domnului”, datorită unei vechi icoane a Fecioarei Maria cu Pruncul, ferecată în argint, despre care se spune că ar fi făcătoare de minuni. Icoana este atestată din anul 1789, când a fost realizată o raclă pentru păstrarea acesteia, însă se presupune că ar fi mult mai veche.

În interiorul bisericii au fost zugrăviți, în urma ultimei restaurări a picturii din 1998, domnitorul Mircea cel Bătrân și fiul său, Mihai voievod, care țin în mâna stângă un pergament cu istoricul lăcașului.

Citește și: Sit funerar al unui cal de război din secolele X-XIII, descoperit pe șantierul autostrăzii A8, în Neamț