Jürgen Habermas, cunoscut mai ales pentru teoria sa despre spațiul public și despre construirea consensului politic, a influențat discursul intelectual al Germaniei postbelice mai mult decât oricare alt gânditor public.

Filosoful a murit sâmbătă, la vârsta de 96 de ani, a anunțat editura Suhrkamp Verlag, citată de Reuters.

De-a lungul a peste 7 decenii, intervențiile sale publice - de la criticile dure la adresa gândirii fasciste în anii 1950 până la avertismentele recente privind revenirea militarismului și a naționalismului în Germania - au influențat direcția țării în momente importante.

Nu doar longevitatea sa intelectuală este remarcabilă, ci și actualitatea ideilor sale într-o perioadă în care pacifismul postbelic al Germaniei pare să slăbească, iar partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) a devenit a doua forță politică în parlament.

Un „educator public” al Germaniei

Născut la 18 iunie 1929 într-o familie burgheză din Düsseldorf, Habermas a suferit două operații în copilărie pentru corectarea unei despicături de palat. Defectul de vorbire rezultat este adesea considerat o influență asupra interesului său pentru teoria comunicării.

A crescut într-o familie protestantă. Tatăl său, economist, s-a înscris în Partidul Nazist în 1933, însă Habermas îl descria drept un simplu „simpatizant pasiv”. Ca majoritatea băieților germani din acea perioadă, el a fost înscris în organizația de tineret nazistă Hitlerjugend. La 15 ani, spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, a reușit să evite recrutarea în armata germană ascunzându-se de poliția militară.

În perioada studiilor la Universitatea din Bonn, Habermas a cunoscut-o pe colega sa Ute Wesselhoeft, cu care împărtășea pasiunea pentru arta modernă, cinema și literatură. Cei doi s-au căsătorit în 1955. Soția sa a murit anul trecut. Au avut trei copii - Tilmann, Judith și Rebekka, aceasta din urmă, istoric modern, decedată în 2023.

Habermas s-a afirmat în anii 1950 ca jurnalist și academician, influențat de Școala de la Frankfurt și de gânditori marxişti precum Theodor W. Adorno și Max Horkheimer.

În teza sa de abilitare, filosoful a analizat evoluția „sferei publice” - de la saloanele burgheze ale Europei secolului al XVIII-lea până la transformarea acesteia într-un spațiu dominat de mass-media în secolul XX.

Ideile sale au rezonat cu germanii din Germania de Vest, care învățau să discute liber despre politică după prăbușirea dictaturii naziste.

Dezbaterea despre vinovăția Germaniei

În 1986, Habermas a lansat o amplă dezbatere despre Holocaust, după ce istorici precum Ernst Nolte susținuseră că crimele naziste ar putea fi interpretate în contextul mai larg al violenței din Europa secolului XX.

Habermas a apărat ideea caracterului unic al atrocităților celui de-al Treilea Reich și a susținut că procesul de „Vergangenheitsbewältigung” - asumarea și confruntarea cu trecutul - trebuie să fie central pentru identitatea Germaniei.

Fostul ministru german de externe Joschka Fischer a declarat că poziția lui Habermas a fost esențială pentru clarificarea responsabilității istorice a țării.

Cultura memoriei dezvoltate în Germania după această dezbatere este astăzi din nou contestată, inclusiv de AfD, care minimalizează uneori crimele naziste.

Poziții controversate în ultimii ani

După reunificarea Germaniei în 1989, Habermas a revenit în prim-planul dezbaterilor publice, exprimându-și scepticismul față de renașterea statului național german.

Ulterior, el a devenit un susținător ferm al integrării europene, văzută ca o garanție împotriva renașterii naționalismului. După anul 2000, a susținut proiectul unei constituții europene, care însă nu a fost adoptată.

În ultimii ani, gânditorul a abordat tot mai des rolul religiei în societatea modernă, considerând că aceasta poate avea o funcție pozitivă. Întrebat despre propriile convingeri, el a spus că este „religios vorbind, mai degrabă lipsit de sensibilitate muzicală”.

Una dintre cele mai controversate intervenții recente a avut loc în 2022, când Habermas a sprijinit abordarea prudentă a cancelarului Olaf Scholz privind ajutorul militar acordat Ucrainei. Ulterior, el a cerut deschiderea unor negocieri cu Moscova, poziție criticată de fostul ambasador ucrainean în Germania, Andrij Melnyk.

O moștenire intelectuală pusă sub semnul întrebării

La una dintre ultimele întâlniri cu biograful său Philipp Felsch, în 2023, Habermas s-a arătat pesimist cu privire la evoluțiile politice din Europa.

El se temea că războiul din Ucraina ar putea duce la pierderea credibilității geopolitice a Europei și la revenirea militarismului în Germania.

„Am întâlnit un gânditor încă extrem de lucid, care părea să întruchipeze Germania în care am crescut, dar care nu mai există astăzi”, a declarat Felsch.