Israelul se confruntă cu perspectiva unor negocieri politice dificile după alegerile legislative de marți, 27 octombrie, în condițiile în care niciuna dintre principalele tabere nu a obținut cele 61 de mandate necesare pentru a controla Knessetul, Parlamentul cu 120 de locuri.

Deși partidul Likud, condus de premierul Benjamin Netanyahu, rămâne cea mai importantă formațiune politică, opoziția condusă de Gadi Eisenkot pare să aibă mai multe posibilități de a atrage parteneri pentru formarea unei majorități, relatează France Presse (AFP).

Rezultatele preliminare indică o fragmentare a scenei politice, în care partidele arabe israeliene ar putea avea un rol decisiv în stabilirea viitorului guvern.

În acest context, se conturează patru scenarii principale: formarea unei coaliții majoritare, instalarea unui guvern minoritar, constituirea unui executiv de uniune națională sau organizarea unor noi alegeri.

Negocieri pentru formarea unei coaliții majoritare

După anunțarea rezultatelor oficiale, așteptată în următoarele zile, președintele Isaac Herzog va desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, în funcție de șansele acestuia de a reuni o majoritate parlamentară.

Negocierile pentru formarea unei coaliții ar putea fi îndelungate, așa cum s-a întâmplat și după alegerile din 2022, când Benjamin Netanyahu a avut nevoie de 58 de zile pentru a obține sprijinul necesar instalării guvernului său.

Potrivit estimărilor, Likud ar urma să obțină 27 de mandate, devenind cel mai mare partid din Knesset. Cu toate acestea, Netanyahu ar putea întâmpina dificultăți în extinderea alianței sale dincolo de formațiunile de extremă dreapta și partidele ultraortodoxe.

De cealaltă parte, Gadi Eisenkot ar putea încerca să atragă parlamentari din actuala tabără guvernamentală sau să negocieze sprijinul formațiunilor arabe.

Cele două liste arabe israeliene ar urma să obțină împreună 19 mandate, un rezultat record care le-ar putea transforma în actori esențiali ai negocierilor.

Într-un sistem politic caracterizat de alianțe schimbătoare și numeroase reconfigurări parlamentare, nu sunt excluse nici eventuale transferuri de susținere între cele două blocuri.

Un guvern minoritar

Dacă niciuna dintre tabere nu reușește să reunească 61 de mandate, o altă posibilitate este formarea unui guvern minoritar, care să depindă de sprijinul punctual al unor parlamentari din afara coaliției.

În această situație, partidele arabe israeliene ar putea înclina balanța politică.

Formațiunea Raam, condusă de Mansour Abbas și creditată cu șase mandate, și-a exprimat în repetate rânduri disponibilitatea de a coopera cu blocul lui Gadi Eisenkot.

La rândul său, Lista Unită a propus să ofere sprijin parlamentar unei coaliții care ar pune capăt guvernării Netanyahu.

O asemenea formulă ar putea permite instalarea unui executiv fără ca toate partidele care îl susțin să participe efectiv la guvernare.

Totuși, această perspectivă rămâne controversată.

În timpul campaniei electorale, principalii reprezentanți ai opoziției au evitat să își asume public o alianță cu formațiunile arabe, pe fondul reticenței unei părți importante a electoratului evreu.

Benjamin Netanyahu a exploatat această temă în campanie, prezentând o eventuală cooperare între Eisenkot și partidele arabe drept o amenințare la adresa securității și existenței Israelului.

Un guvern de uniune națională, în ciuda rivalităților

O a treia posibilitate ar fi constituirea unui guvern de uniune națională, care să reunească principalele formațiuni politice israeliene.

Deși polarizarea profundă a scenei politice face dificil un asemenea acord, ideea unei alianțe între partidele considerate sioniste, fără participarea formațiunilor arabe și ultraortodoxe, continuă să fie discutată.

Un sondaj publicat la jumătatea lunii octombrie arăta că 55% dintre persoanele intervievate ar prefera un guvern de uniune națională în locul organizării unor noi alegeri, dacă scrutinul nu produce o majoritate clară.

Israelul are deja experiența unei asemenea formule.

În 2020, după trei rânduri de alegeri desfășurate în mai puțin de un an, Benjamin Netanyahu și Benny Gantz au ajuns la un acord privind împărțirea puterii, deși între cei doi existau divergențe politice profunde.

Înțelegerea prevedea inclusiv o rotație în funcția de prim-ministru, însă coaliția s-a destrămat după aproximativ un an, provocând organizarea unui nou scrutin.

Potrivit relatărilor din presa israeliană, președintele Isaac Herzog ar fi încercat, în ultimele zile, să faciliteze o apropiere între Netanyahu și Eisenkot, pentru a evita un eventual blocaj instituțional.

O astfel de soluție întâmpină însă o opoziție considerabilă în ambele tabere, în special în rândul formațiunilor care au transformat campania electorală într-o confruntare directă cu actualul premier.

Noi alegeri, dacă negocierile eșuează

Ultimul scenariu este organizarea unui nou scrutin legislativ, în cazul în care niciun lider politic nu reușește să formeze un guvern.

Conform procedurilor israeliene, candidatul desemnat de președinte dispune, în principiu, de 28 de zile pentru a negocia o coaliție, termen care poate fi prelungit cu încă 14 zile.

Dacă tentativa eșuează, pot fi activate alte mecanisme parlamentare înainte de eventuala dizolvare a Knessetului și convocarea unor noi alegeri.

Un asemenea deznodământ nu ar reprezenta o premieră pentru Israel.

Între aprilie 2019 și martie 2021, țara a organizat patru scrutinuri legislative, pe fondul incapacității principalelor forțe politice de a construi o majoritate stabilă.

Repetarea acestei situații ar prelungi incertitudinea politică într-un moment în care Israelul continuă să resimtă consecințele atacului Hamas din 7 octombrie 2023 și ale conflictelor militare din regiune.

Partidele arabe ar putea decide viitorul guvern

Dincolo de diferențele dintre cele patru scenarii, configurația viitorului Parlament evidențiază importanța formațiunilor arabe israeliene și dificultatea celor două blocuri principale de a obține singure majoritatea necesară guvernării.

Deși Likud ar urma să dețină cele mai multe mandate, acest avantaj nu garantează continuarea guvernării conduse de Benjamin Netanyahu.

În același timp, Gadi Eisenkot trebuie să identifice o formulă parlamentară suficient de largă pentru a prelua puterea, fără a pierde sprijinul partenerilor care resping o colaborare cu formațiunile arabe.

Rezultatul negocierilor va depinde atât de repartizarea finală a mandatelor, cât și de disponibilitatea liderilor politici de a accepta compromisuri.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial din SUA