Profesorul Ştefan Popescu, analist de politică internaţională, a explicat, marți, 19 august, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități, ce urmează după prima întâlnire dintre Donald Trump și Vladimir Putin, ce a avut loc în Alaska, și după summitul de la Washington, în cadrul căruia președintele american s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski și mai mulți lideri europeni.

Potrivit analistului, în urma celor două evenimente se poate discuta despre un proces diplomatic lung, cu mai multe etape și despre o restabilire completă a canalelor de dialog dintre Statele Unite ale Americii şi Moscova.

Totodată, conform profesorului, se poate vorbi despre schimbarea de ton a administraţiei americane şi, în mod particular, a preşedintelui Donald Trump în raport cu liderul de la Kiev şi cu aliaţii europeni din „Coaliţia de voinţă”.

„Dar suntem, repet, în faţa unui proces diplomatic mult mai amplu, în faţa unor elemente care trebuie clarificate, să vedem dacă problema, de exemplu, a garanţiilor are acelaşi înţeles pentru susţinătorii Ucrainei şi pentru partea rusă, pentru că trebuie ambele părţi să cadă de acord pentru a putea fi aplicabilă, dar în acelaşi timp războiul continuă.

Părţile au renunţat la ideea unui acord prealabil de încetare a focului, care ar fi fost o condiţie care n-ar mai fi pus presiune pe partea ucraineană. Atâta timp cât războiul continuă, deşi au loc negocieri, discuţii, întâlniri, acesta reprezintă un element care dezavantajează Ucraina”, a spus profesorul Ştefan Popescu, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.

„Timpul va trebui să confirme”

Profesorul Ștefan Popescu a subliniat că înainte de a avea loc o întâlnire directă între președintele Ucrainei și cel al Rusiei, lucrurile trebuie să fie confirmate și de partea rusă.

„Într-adevăr, avem în două săptămâni această perspectivă a unei întâlniri între Vladimir Putin şi preşedintele Volodimir Zelenski, dar aici avem o confirmare din partea rusă.

Totuşi, consilierul diplomatic al preşedintelui Putin, ambasadorul Uşakov, spunea agenţiei TASS, chiar ieri, că cele două părţi, americană şi rusă, studiază posibilitatea unei asemenea întrevederi. Deci, timpul va trebui să confirme dacă cele livrate publicului cu foarte multă măsură, la summit-ul de ieri de la Washington, se vor concretiza”, a spus el.

Analistul de politică internațională a subliniat faptul că o astfel de întâlnire nu ar fi primul pas real către pace, în contextul în care americanii se află de câteva luni într-un proces diplomatic permanent cu Federaţia Rusă.

„Au fost nu mai puţin de şase convorbiri, ba chiar şapte, dacă o luăm pe cea de ieri, cea de 40 de minute care a întrerupt întâlnirea cu preşedintele Zelenski şi liderii europeni. Deci, şapte convorbiri telefonice între Vladimir Putin şi Donald Trump, cinci deplasări la Moscova ale emisarului special american Steve Witkoff, întâlnirea din Alaska, acum summit-ul de la Washington.

Deci de câteva luni, pentru că atât întâlnirea din Alaska, foarte impresionantă, nu?... Nu a apărut în mod spontan, este rezultatul unui demers diplomatic continuat, sub radarele noastre, cu neîntrerupere, imediat de la reinstalarea lui Donald Trump la Casa Albă. Deci suntem în faţa unui proces lung şi foarte complex, pentru că garanţiile pentru Ucraina, de care s-a discutat...

Este o formulă, această formulă de garanţie este o formulă care nu este universală şi depinde de foarte mulţi parametri, primul fiind cel care ţine de detaliile unui acord de încetare a focului”, a adăugat profesorul.

„Soluţie durabilă poate exista numai dacă există garanţii credibile. Dacă Statele Unite ale Americii vor fi prezente în această formulă de garanţie - iarăşi avem o formulare vagă, preşedintele Trump a spus că orice formulă de garanţie va cădea pe umerii europeinilor şi se va lua în coordonare, citez din declaraţia lui Donald Trump, cu partea americană. Rămâne de văzut ce va însemna această coordonare. Dar chestiunea teritorială, reţineţi, este secundară, deşi este dramatică.

Marea problemă ţine de garanţii care să dea libertatea statului ucrainean, libertatea de a-şi alege destinul, libertatea de a nu exista, de a nu rămâne în zona gri, pentru că dacă nu vor exista garanţii concrete, atunci Ucraina rămâne în zona gri. Garanţiile concrete sunt posibilitatea ca aceasta să dezvolte legături securitare şi de apărare cu statele occidentale, să poată integra Uniunea Europeană, chiar dacă nu intră în Organizaţia tratatului Nord-Atlantic, şi deci să aibă libertatea de acţiune.

Totuşi, anumite exigenţe ale părţii ruse, care se referă la libertatea Bisericii Ortodoxe ruse pe teritoriul Ucrainei, acordarea unui statut oficial pentru limba rusă, trădează o voinţă de ingerinţă în afacerile interne ale Ucrainei şi după terminarea războiului”, a mai spus el.

Ce roluri ar putea avea China și India

Potrivit profesorului, India şi China sunt foarte importante, pentru că sunt cele două supape economice care asigură Rusiei posibilitatea economică de a duce războiul. Ele pot juca un rol, fără îndoială că şi diplomatic, dar şi un eventual rol politic de a ţine Rusia să mai continue războiul.

„Deci, cele două părţi ar putea juca un rol foarte important din acest punct de vedere, pentru că şi acolo intervine această uzură, dacă vreţi, a unui război care le expune la presiuni, posibilitatea de noi sancţiuni din partea Washingtonului, sancţiuni indirecte, presiune pe economia mondială şi acest lucru, fără îndoială, le afectează. Deci, ele indirect pot influenţa acest proces diplomatic complicat”, a explicat analistul.

Rolul României în rezolvarea conflictului

Potrivit profesorului, România ocupă un rol foarte important, pentru că este ţara cea mai apropiată de acest conflict. Însă, alte țări sunt chemate să joace de pe flancul estic un rol mai important.

„Am văzut la reuniunile europene în format restrâns o preferinţă nu numai pentru Finlanda - într-adevăr, preşedintele Alexander Stubb al Finlandei are o relaţie specială cu Donald Trump - Polonia, de asemenea, ţări care nu sunt totuşi riverane la Marea Neagră şi ne putem întreba, în mod legitim, dacă această participare insistentă a celor două ţări cu deschidere la Marea Baltică nu trădează şi o anumită raportare a aliaţilor noştri la flancul estic.

Un accent pe Marea Baltică şi un mai puţin accent pe Marea Neagră, care este o chestiune mult mai complicată. România, desigur, sunt convins că se va alinia marilor decizii care vor fi adoptate în cadru european. De altfel, am văzut acestea din declaraţiile tuturor oficialilor români care au participat la Coaliţia de Voinţă sau au avut contacte bilaterale cu partenerii noştri.

Ne dorim, totuşi, un rol ceva mai activ. Aduceţi-vă aminte că în 2008, pe 20-21 august, când Georgia a fost invadată, preşedintele Traian Băsescu s-a urcat în avion şi a făcut un turneu diplomatic în jurul Mării Negre, care l-a purtat la Chişinău, Kiev, Tbilisi, Baku şi Istanbul, unde a avut chiar o cină cu preşedintele Turciei.

Cred că aceasta este modalitatea corectă de raportare a României la o criză care o va impacta. Indiferent de deznodământul războiului din Ucraina, de deznodământul procesului diplomatic, România cred că este una din primele ţări afectate din Uniunea Europeană şi din Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic, ca urmare a geografiei noastre”, a adăugat el.

Citește și: Zelenski se declară pregătit pentru o întâlnire cu Putin