Bosnia comemorează victimele genocidului de la Srebrenica
Mii de participanți la Marșul Păcii de la Srebrenica au parcurs pe jos peste 100 de kilometri în memoria victimelor și supraviețuitorilor masacrului.
Articol de Andrei Enache, Publicat: 11 Iulie 2025, 12:07 • Actualizat: 11 Iulie 2025, 12:55
Națiunea bosniacă își amintește, vineri, de victimele genocidului de la Srebrenica.
În ajunul comemorărilor, mii de participanți la Marșul Păcii de la Srebrenica, care au parcurs pe jos peste 100 de kilometri în memoria victimelor și supraviețuitorilor masacrului, au ajuns la Centrul Memorial Srebrenica-Potocari.
Rămășițele a 7 victime ale masacrului vor fi înmormântate în cadrul ceremoniilor, marcând cel mai sângeros episod al războiului interetnic din Bosnia anilor ’90.
Războiul a izbucnit după ce țara și-a declarat independența, o mișcare susținută de musulmani și croați, dar respinsă de sârbi.
Pe 11 iulie 1995, după un asediu de peste trei luni, forțele sârbilor bosniaci au capturat orașul estic Srebrenica, care era atunci o enclavă protejată de ONU. În următoarele zile, au ucis 8.000 de bărbați și băieți musulmani, pe care i-au îngropat în gropi comune.
Aproximativ 100 de femei au fost, de asemenea, ucise în masacru, dintre care 80 sunt în continuare date dispărute.
Până în prezent, aproximativ 7.000 de victime au fost identificate și înmormântate, în timp ce aproximativ 1.000 sunt încă dispărute.
În încercarea de a acoperi genocidul, autoritățile sârbilor bosniaci au mutat rămășițele în gropi comune secundare, fapt ce a dus, potrivit experților, la mutilarea multor trupuri de către utilaje grele.
30 de ani de durere
„De 30 de ani purtăm durerea în sufletele noastre”, a spus Munira Subašić, președinta asociației „Mamele din Srebrenica”.
Soțul ei, Hilmo, și fiul lor de 17 ani, Nermin, au pierit în masacru.
„Copiii noștri au fost uciși, nevinovați, într-o zonă protejată de ONU. Europa și lumea au privit în tăcere cum copiii noștri erau uciși”, a adăugat ea.
Printre cele 7 victime înmormântate vineri la centrul memorial se numără un tânăr de 19 ani și o femeie de 67 de ani.
Potrivit experților, rămășițele celor mai multe victime sunt incomplete, în unele cazuri constând doar în unul sau două oase.
Familiile au așteptat ani întregi să-și îngroape apropiații, în speranța că vor fi descoperite și alte rămășițe.
Mevlida Omerović a decis că nu mai poate aștepta pentru a-și îngropa soțul, Hasib. Bprbatul a fost ucis la vârsta de 33 de ani, probabil în Petkovci, la aproximativ 60 de kilometri nord de Srebrenica.
Aproximativ o mie de persoane au fost transportate acolo și închise într-o școală înainte de a fi executate.
Este unul dintre cele cinci locuri de execuție în masă ale masacrului – singura atrocitate din războiul bosniac (1992–1995) recunoscută oficial ca genocid de către instituții internaționale de justiție.
„Au trecut 30 de ani și nu mai am nimic de așteptat”, a spus Mevlida Omerović, în vârstă de 55 de ani.
Ea vrea să poată vizita mormântul soțului ei, deși în sicriu se află doar maxilarul acestuia.
Vizitând mormintele celor doi fii ai săi, Sajib și Sinan, uciși în masacru în timp ce se aflau la începutul vieții, Nezira Mehmedović simte că se apropie de ei.
„Cel mai mult îmi place să vin aici, la fiii mei. Vorbesc cu ei, plâng, mă rog, îi sărut... și așa e de treizeci de ani”, le-a spus ea reporterilor AFP, așezată lângă mormintele fiilor săi.
„Inima mă doare neîncetat după ei”, a spus femeia în vârstă de 75 de ani, în lacrimi. „Se spune că viața merge mai departe... Dar cum?”
Negarea sârbă
Liderii politici și militari ai sârbilor bosniaci din timpul războiului – Radovan Karadžić și Ratko Mladić – au fost condamnați la închisoare pe viață de justiția internațională, în special pentru genocidul de la Srebrenica.
Totuși, Serbia și liderii sârbilor bosniaci continuă să nege că masacrul a fost un genocid.
Anul trecut, Organizația Națiunilor Unite a instituit oficial o Zi Internațională de Comemorare a Genocidului de la Srebrenica, în ciuda protestelor din partea Belgradului și a sârbilor bosniaci.
„11 iulie este o zi de mare tristețe și durere”, a declarat Ramiza Gurdic, al cărei soț, Junuz, și fiii Mehrudin și Mustafa au fost uciși în masacru.
„Dar pentru mine, fiecare zi este 11 iulie – în fiecare noapte, în fiecare dimineață, când mă trezesc și îmi dau seama că nu sunt aici”, a adăugat văduva.
Citește și: Turcia se alătură procesului intentat Israelului pentru genocid în Fâșia Gaza













