Deceniile lui Khamenei la putere au fost caracterizate de un cult al personalității, iar decretele sale erau absolute.

Sub conducerea sa, economia Iranului a stagnat și a intrat în declin sub presiunea sancțiunilor severe, care au afectat grav țara și au generat nemulțumiri sociale, notează Sky News într-o analiză.

Ayatollahul Ali Khamenei a condus Iranul timp de decenii, alimentat de paranoia, putere absolută și convingerea într-un destin divin propriu.

A fost liderul suprem al țării și a condus cu o încredere totală în sine.

Un adversar declarat al lui Donald Trump, a fost descris de președintele american drept „unul dintre cei mai malefici oameni din istorie”.

Trump a numit lovitura fatală asupra lui Khamenei „cea mai mare șansă pentru poporul iranian de a-și recâștiga țara”, îndemnând la schimbarea regimului.

Presa de stat iraniană a confirmat moartea liderului în vârstă de 86 de ani, fără a preciza cauza.

Khamenei avea doar 50 de ani când a fost numit succesor al primului lider suprem al Iranului, Ruhollah Khomeini.

Funcția pe care a preluat-o avea deja puteri uriașe, însă Khamenei le-a extins.

Iranul pe care l-a modelat gravita în jurul său. Regimul său s-a confruntat cu numeroase proteste și a fost profund nepopular în rândul multor iranieni. Însă, rețeaua de informatori și forțe de securitate pe care a creat-o, coordonată de loiala Gardă Revoluționară, a menținut controlul.

Mulți erau prea speriați să protesteze, mai ales după ce au văzut ce li s-a întâmplat celor care și-au exprimat deschis opoziția.

În 2022, de exemplu, au izbucnit proteste după moartea, în custodia poliției, a tinerei Mahsa Amini, acuzată că a încălcat codul vestimentar strict.

Khamenei și forțele sale de securitate au răspuns violent.

Peste 7.000 de persoane au fost ucise în timpul tulburărilor, potrivit unui grup pentru drepturile omului. Aproape 53.000 de protestatari ar fi fost arestați. Totuși, Khamenei a rămas sfidător și indiferent, declarând atunci că „dușmanii” care credeau că pot „smulge din rădăcini arborele Republicii Islamice” se înșală complet.

Era animat de o certitudine dogmatică că există un drum care trebuie urmat, indiferent de consecințe.

Evoluția interesului pentru religie și politică

Khamenei s-a născut și a crescut la Mashhad, oraș care găzduiește cel mai sfânt sanctuar al Iranului. A primit o educație religioasă, pe care a îmbinat-o cu interesul pentru politică. El s-a alăturat unei mișcări religioase de opoziție care urmărea răsturnarea monarhiei iraniene, cu mulți ani înaintea Revoluției din 1979, ce a dus la instaurarea Republicii Islamice.

A avut un rol important în revoluție și a fost un apropiat de încredere al ayatollahului Khomeini, ocupând ulterior funcții importante. În 1981, a supraviețuit unei tentative de asasinat, în urma căreia nu și-a mai putut folosi brațul drept. Mai târziu în același an, a fost ales președinte cu 97% din voturi - predecesorul său fiind asasinat. A exercitat două mandate de președinte înainte de a deveni lider suprem la moartea lui Khomeini.

Nu a fost o alegere evidentă, neavând rangul religios cerut de Constituție, însă aceasta a fost modificată pentru a-i permite numirea, în pofida propriilor declarații de nevrednicie.

O propunere de împărțire a puterii într-un consiliu, pentru menținerea unității sociale, a fost abandonată.

Cultul personalității

Deceniile sale la putere au fost marcate de un cult al personalității, pe care l-a alimentat activ, și de capacitatea sa de a plasa în toate instituțiile lideri loiali.

Decretele sale erau absolute, iar loialitatea era obligatorie.

Economia Iranului a stagnat și a intrat în declin, mai ales pe fondul alocării a miliarde de dolari pentru dezvoltarea programului nuclear, care a tensionat relațiile cu puterile occidentale și a dus la sancțiuni severe.

Un acord a fost semnat în 2015 pentru limitarea activităților nucleare ale Iranului în schimbul ridicării restricțiilor comerciale, însă iranienii nu au resimțit îmbunătățiri, revenind în stradă din frustrare.

Înțelegerea s-a destrămat ulterior sub președinția lui Trump, lăsând economia iraniană izolată și pe liderul suprem furios.

„Trump va muri, iar trupul său va deveni cenușă și hrană pentru viermi și furnici, dar Republica Islamică va continua să existe”, spunea Khamenei despre Trump, într-un stil retoric caracteristic.

America era „Marele Satan” în viziunea sa. Israelul era „Micul Satan”, statul pe care a promis să îl distrugă.

În ultimii ani ai vieții liderului suprem, Iranul a format o Axă a Rezistenței, unită împotriva influenței israeliene și americane în Orientul Mijlociu.

Sub conducerea sa, Iranul a furnizat Rusiei drone fabricate local, utilizate împotriva Ucrainei, și a finanțat principalii săi aliați regionali, Hezbollah și Hamas, pentru a lovi Israelul.

Khamenei a sprijinit atacurile Hamas din 7 octombrie și a susținut și finanțat ofensiva Hezbollah din Liban. A susținut rebelii houthi din Yemen și alte grupări insurgente din regiune, lansând ulterior propriile atacuri cu rachete asupra Israelului.

Însă când Israelul a ripostat cu precizie și determinare, rezultatul unei planificări îndelungate, Khamenei a părut lipsit de răspunsuri.

Retorica furioasă a continuat, dar aura de invincibilitate părea să se fi risipit. Încrederea sa supremă în sine nu mai părea atât de solidă.

Analiza Sky News conchide că lumea s-a schimbat profund de când Ali Khamenei a preluat puterea. Modul, momentul și persoana care îi va succeda sunt chestiuni de o importanță majoră - pentru Iran, pentru Orientul Mijlociu și pentru întreaga lume.