România marchează în fiecare an, la 26 iunie, Ziua Drapelului Național, sărbătoare instituită prin Legea nr. 96/1998, ca omagiu adus unuia dintre cele mai puternice simboluri ale identității naționale.

Alături de stema țării, sigiliu, imnul „Deșteaptă-te, române!” și Ziua Națională de 1 Decembrie, drapelul este consacrat ca simbol național oficial prin articolul 12 din Constituția României.

Potrivit Constituției, „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea: albastru, galben, roșu, începând de la lance”.

Ceremonii în București și în întreaga țară

În 2025, ceremonia oficială dedicată Zilei Drapelului Național are loc în Piața Tricolorului din București, în zona Palatului Cercului Militar Național, de la ora 10:00. Evenimentul este organizat de Ministerul Apărării Naționale, împreună cu Prefectura Capitalei și Primăria Municipiului București. Drapelul va fi binecuvântat de un preot militar și înălțat pe catarg, în acordurile imnului național.

În paralel, vor avea loc ceremonii similare în toate garnizoanele din țară, iar în Timișoara, Târgoviște, Bistrița și alte orașe reședință de județ vor fi organizate manifestări religioase, militare și culturale. Militarii din echipa INVICTUS România vor marca ziua printr-o ascensiune pe Vârful Omu, unde vor desfășura un drapel tricolor de 100 de metri, simbolizând unitatea națională. Seara, Palatul Parlamentului va fi iluminat în culorile drapelului.

O sărbătoare cu rădăcini istorice profunde

Data de 26 iunie amintește de momentul din 1848, când Guvernul revoluționar al Țării Românești a decretat tricolorul ca drapel național. Legea nr. 96/1998 privind proclamarea Zilei Drapelului a fost adoptată de Parlament și promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 165/1998.

Primele forme tricolore au apărut în 1834, în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, fiind folosite ca simbol al miliției pământene și al navelor comerciale. În 1848, tricolorul devine simbol revoluționar al unității românilor, fiind arborat de tinerii români la Paris și consfințit prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la București.

Începând cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, drapelul capătă statut oficial de simbol național, iar din 1867, sub Carol I, culorile sunt dispuse vertical, cu albastrul lângă hampă – model respectat până astăzi.

Reguli de arborare și utilizare

Conform Legii nr. 75/1994, completată în 2023, drapelul României trebuie arborat permanent pe instituțiile statului, la punctele de trecere a frontierei, aeroporturi, școli, sedii ale partidelor, sindicate și instituții culturale.

Poate fi arborat de către persoane fizice sau juridice, fără constrângeri, la domiciliu sau la sediu. Este arborat cu prilejul sărbătorilor naționale, vizitelor oficiale, ceremoniilor internaționale, campaniilor electorale și competițiilor sportive.

Drapelul poate fi arborat împreună cu cel al Uniunii Europene și NATO, iar drapelele altor state pot fi arborate doar în prezența drapelului românesc și în condiții oficiale. În zilele de doliu național, stabilite de Guvern, drapelul se arborează în bernă.

În misiunile diplomatice, pe navele românești și pe mijloacele oficiale de transport ale reprezentanților României, drapelul este prezent sub formă de pavilion sau fanion, potrivit protocoalelor internaționale.

Simbol al identității românești

Drapelul României nu este doar un semn de stat, ci o emblemă a istoriei, jertfelor și aspirațiilor națiunii române. Este martorul marilor momente istorice, al mișcărilor de eliberare și unitate, al sacrificiilor pe front și al mândriei de a fi român.

În Ziua Drapelului Național, fiecare ridicare a tricolorului pe catarg este un gest de respect față de trecut, de reafirmare a valorilor naționale și de încredere în viitor.