Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună în fiecare an, la data de 29 iunie, fiind considerați doi dintre cei mai importanți propovăduitori ai creștinismului.

Potrivit tradiției creștine, cei doi au murit în aceeași zi, la Roma, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din vremea împăratului Nero.

Sărbătoarea este precedată de Postul Sfinților Apostoli, a cărui durată diferă de la an la an, în funcție de data Sfintelor Paști. Acest post începe în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților, adică a noua duminică după Paști, și se încheie în ajunul zilei de 29 iunie.

Sfântul Apostol Petru era originar din Betsaida Galileii și a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept ocrotitor al României în februarie 1997. Petru, care se numea inițial Simon, era pescar, asemenea celorlalți membri ai familiei sale. Iisus Hristos i-a schimbat numele în Chefa, adică „piatră” sau „rocă” în limba aramaică.

Sfântul Petru a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos și a fost martor la Schimbarea la Față. În ziua Cincizecimii, el a vorbit mulțimilor adunate la Ierusalim despre împlinirea profețiilor Vechiului Testament. În urma predicii sale, aproximativ trei mii de oameni au fost botezați, moment considerat începutul primei comunități creștine.

În anul 50, Petru a participat la Sinodul Apostolilor de la Ierusalim, unde s-a hotărât că regulile rituale ale religiei mozaice nu trebuie impuse creștinilor proveniți dintre păgâni. Ulterior, el a predicat în mai multe regiuni, între care Galatia, Asia Proconsulară, Bitinia și Roma. În timpul persecuției lui Nero, a fost întemnițat și condamnat la moarte prin răstignire cu capul în jos, fiind îngropat la Roma, în anul 67.

Sfântul Apostol Pavel, supranumit „Apostolul neamurilor”, s-a născut în Tars, într-o familie de evrei care avea cetățenie romană. A fost educat în tradiția fariseilor și a studiat la Ierusalim, la școala rabinului Gamaliel. Înainte de convertirea sa, Pavel a fost un prigonitor al creștinilor.

Convertirea sa a avut loc, potrivit tradiției, după ce Iisus Hristos i s-a arătat într-o lumină orbitoare. După acest moment, Pavel a început una dintre cele mai ample misiuni de propovăduire a creștinismului. El este numit „apostolul mai pe urmă chemat”, pentru că nu a făcut parte dintre cei doisprezece apostoli aleși inițial de Hristos.

În cele trei călătorii misionare, Sfântul Pavel a convertit numeroși păgâni la creștinism și a întemeiat comunități creștine în importante orașe din spațiul asiatic și din partea de răsărit a Imperiului Roman. Datorită cunoașterii Scripturilor, pregătirii sale intelectuale și talentului retoric, el a avut un rol esențial în răspândirea creștinismului în afara lumii iudaice.

Pavel a fost arestat la Ierusalim și întemnițat timp de doi ani. Ca cetățean roman, a făcut apel la Cezar și a fost dus la Roma, unde a rămas captiv, continuând însă să propovăduiască Evanghelia și să întărească prima comunitate creștină de acolo. În anul 67, în timpul împăratului Nero, a fost omorât prin tăierea capului, în aceeași zi în care Sfântul Apostol Petru a fost răstignit.

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o semnificație aparte pentru creștini, fiind dedicată celor doi apostoli care au contribuit decisiv la întemeierea și răspândirea Bisericii. Petru este văzut ca mărturisitor al credinței și întemeietor al comunității creștine, iar Pavel ca mare misionar al neamurilor, cel care a dus mesajul creștin dincolo de granițele lumii iudaice.

Citește și: Aproape jumătate de milion de români, celebrați de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel