Cugireanul Andrei Sovereșan a reușit să parcurgă Via Transilvanica într-un timp record.

Tânărul a alergat cei 1.400 de kilometri ai traseului în doar 15 zile pe caniculă.

Scopul temerarului a fost să strângă bani, cu care să achiziționeze o mașină cu care să transporte gunoaiele adunate de el și voluntarii asociației Raw Nature Experience de pe munte.

"mai am nevoie de câteva zile de somn şi să mai mănânc ceva, pentru că am slăbit foarte mult în ultimele 2 săptămâni. Mi-am dat seama cam după o săptămână de alergare că ceva se întâmplă, pentru că nu mai stătea bine brăţara de puls pe mână. Dar după ce am terminat, toate hainele erau cam largi pe mine", a mărturisit Andrei Sovereșan într-un interviu pentru Radio România Cluj.

"Când te porneşti pe un traseu aşa de lung, nu poţi să te aştepţi ca vremea să fie constantă cum vrei tu. Prima zi a fost pe ploaie, am plecat la o temperatură perfectă de 15 grade; dar după aceea s-a făcut din ce în ce mai cald şi au venit codurile, plus zona din Transilvania unde nu aveam pădure. Am avut o persoană de suport, un băiat care mă aştepta din sat în sat cu maşina ca să-mi dea săruri şi mâncare, să pot merge mai departe. În perioada foarte caldă consumam între 6-8 l de apă pe zi. Am folosit cremă de protecţie solară, după care am încercat să alerg cu mânecuţe ca să nu mă bată soarele aşa de tare; dar fiind temperatura foarte mare, dacă pui o haină în plus pe tine transpiri şi mai rău. Inevitabil am fost prins de soare", a povestit alergătorul.

"Dacă e să refac mental traseul, clar partea de Bucovina e cea mai frumoasă, pentru că e cu păduri, e cu altitudini puţin mai mari, cu nişte peisaje specifice. Dar fiecare regiune are câte-un farmec aparte. Şi traversând traseul destul de repede, trecând dintr-o zonă într-alta, dintr-un judeţ într-altul, am văzut schimbările culturale, atât din punct de vedere arhitectural, cât şi cum se comportă oamenii. Câte-odată erau diferenţe chiar foarte mari, adică am trecut din zona Bistriţei către zona secuilor şi trecerea a fost bruscă (poate şi datorită faptului că s-a schimbat şi limba). Traseului acestuia i se spune „drumul care uneşte”; şi s-ar putea ca de la prezenţa din ce în ce mai multor drumeţi, oamenii să se obişnuiască şi să fie un pic diferit", a mai spus Andrei Sovereșan.

"Au fost mai multe momente în care am simţit nevoia să mă opresc. Cred că primul down de genul acesta l-am avut în a cincea zi, când am ajuns la 500 km alergaţi deja. Din cauza căldurii am zis că nu merită, că mă chinui şi nu are rost. Dar am luat-o la pas, am mai vorbit cu cei de acasă, cu soţia mea, cu restul oamenilor care mă încurajau. Şi am zis că mergem până la capăt", a punctat tânărul.