Vicepreşedintele Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică, profesorul universitar doctor Camelia Berghea, a explicat, miercuri, 17 septembrie, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități, care sunt simptomele alergiei la ambrozie și ce riscuri sunt posibile pe termen lung.

Potrivit profesorului universitar doctor, cele mai frecvente simptome ale alergiei la ambrozie sunt cele de tip rinoconjunctivită, adică simptome legate de nas şi ochi. Pacienţii acuză de obicei strănut în salve; mâncărimi de nas; secreţii nazale apoase care mimează o răceală, dar care nu asociază şi febră şi alte simptome caracteristice răcelii; lăcrimare; ochii înroşiţi, din cauza expunerii la polenuri.

„Simptomele sunt supărătoare de obicei intens, pentru că expunerea masivă la polen afectează, să zicem, căile de intrare, mucoasa nazală şi conjunctiva oculară şi atunci sunt la îndemână simptome importante.

În ani, sunt pacienţi care pot să dezvolte şi astmul bronşic. Aceasta este una din posibilităţile de evoluţie ale pacientului alergic, evoluţia şi către astm alergic, din cauza evoluţiei în ani a patologiei alergice”, a spus specialista, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.

„Bolile alergice sunt din ce în ce mai frecvente în ultimii ani”

De asemenea, vicepreşedintele Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică a spus că bolile alergice sunt tot mai frecvente în ultimii ani și că nu doar ambrozia este o problemă ce induce alergii.

„Avem şi alte tipuri de alergii importante pentru pacienţii noştri, însă ambrozia este în sezonul de vară-toamnă, care e foarte important, şi a devenit din ce în ce mai important prin modificarea sezoanelor, prelungirea sezoanelor calde care duce la cantităţi mai mari de polenuri, cumva la creşterea agresivităţii acţiunii polenurilor.

Sunt mulţi factori care au dus la creşterea prevalenţei şi răspândirea plantei în sine şi dificultăţile de a fi controlată răspândirea plantei au făcut ca numărul de pacienţi să crească de la un an la altul”, a spus Camelia Berghea.

Profesorul universitar a precizat că datele publicate de Academia Europeană de Alergologie menţionau că în anul 2025, unul din doi indivizi ai continentului european pot dezvolta o boală alergică şi rinita alergică este una dintre cele mai frecvente.

„Vorbim de complicaţii legate de rinită şi vorbim de complicaţii ale evoluţiei alergiei la modul general. Complicaţii ale simptomelor de rinoconjunctivită le resimt mulţi dintre pacienţi, sunt cele legate de disconfortul local, copiii pot să facă mai uşor otite, sinuzite.

Calitatea vieţii pacientului, şi copil şi adult, este în general afectată, sunt mulţi pacienţi care nu se odihnesc bine, toate acestea având efect şi asupra activităţii lor, absenteism de la şcoală sau de la locuri de muncă.

Sunt noţiuni importante şi evaluate în studii în lume, pornind de la această simplă patologie, rinoconjunctivită alergică. Iar astmul este o potenţială evoluţie a pacientului alergic pe care nu ne-o dorim şi pe care trebuie să încercăm să o identificăm la timp, pentru a putea interveni corect pentru fiecare pacient în parte”, a mai spus Camelia Berghea.

Cum poate fi diagnosticată o alergie

Potrivit profesorului universitar doctor, diagnosticul porneşte de la simptomele caracteristice interpretate de multe ori ca răceală, dar care ar trebui să ridice suspiciunea de alergie prin repetitivitate.

„De multe ori în cabinetele noastre pacienţii ne spun, în anul următor sau în al doilea sau în al treilea an de evoluţie, că „am crezut că am fost răcit la început, dar am văzut că în fiecare vară se repetă simptomele şi atunci m-am decis că sunt alergic".

Primul pas este să meargă la medicul de familie pentru că medicul de familie va şti să orienteze către medicii specialişti după aceea pentru diagnostic.

Diagnosticul, dincolo de simptome, necesită şi evaluarea alergologică, care va putea preciza dacă pacientul este alergic la polen de ambrozie sau este alergic la polen de gramine sau la ce este alergic, în funcţie de simptomele lui, şi pentru acest lucru se efectuează fie teste cutanate de către medicul alergolog, fie analize de sânge specifice, depinde de moment şi de pacient, pentru a documenta exact alergia.

Iar după aceea rolul nostru, al alergologilor, este unul foarte important, pentru că dincolo de tratamentul simptomatic, care este variabil de la un pacient la altul, în funcţie de intensitatea simptomelor, de tabloul clinic, ceea ce poate să facă medicul alergolog este să iniţieze în momentul potrivit terapiile de desensibilizare, să ajute pacientul să modifice evoluţia naturală a bolii”, a mai spus vicepreşedintele Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică.

Profesorul universitar doctor a mai explicat că sunt disponibile tratamente speciale ce presupun expunerea la cantităţi progresive de alergeni pe o perioadă lungă de timp - trei ani, cinci ani - care pot modifica evoluţia naturală a bolii.

Citește și: Premieră în medicină: Un tratament pentru alergia la arahide, oferit mai multor bebeluși din Australia