Renunțarea la antidepresive ar putea să nu implice atât de multe efecte secundare precum se crede, potrivit unei ample analize recente.

Publicat în revista JAMA Psychiatry, studiul este cea mai amplă revizuire de până acum privind simptomele de sevraj cauzate de întreruperea antidepresivelor, potrivit cercetătorilor din Regatul Unit.

Potrivit Euronews, experții au vrut să înțeleagă ce se întâmplă atunci când oamenii încetează să mai ia antidepresive și să se facă distincția între simptomele generate de întreruperea tratamentului și cele care ar putea indica o recădere a depresiei sau a altor probleme de sănătate mintală.

„Am descoperit că majoritatea oamenilor nu experimentează un sevraj sever, în ceea ce privește simptomele suplimentare”, a declarat dr. Sameer Jauhar, autorul principal al studiului și cercetător la Imperial College London, într-un comunicat.

Analiza a inclus 50 de studii clinice – considerate standardul de aur în cercetarea medicală – reunind date de la aproximativ 17.800 de persoane.

În medie, persoanele care au întrerupt administrarea antidepresivelor au prezentat simptome precum amețeli, greață, vertij și nervozitate în primele două săptămâni.

Însă majoritatea au avut atât de puține simptome încât acestea au fost considerate „sub pragul clinic” pentru a fi clasificate drept sevraj, se arată în studiu.

Starea de spirit a participanților nu părea să se înrăutățească ca urmare a întreruperii medicației, ceea ce, potrivit cercetătorilor, ar putea indica, mai degrabă, o recădere a depresiei decât un efect al sevrajului propriu-zis.

Concluziile contrazic un alt studiu publicat mai devreme în acest an, care susținea că simptomele de sevraj sunt „frecvente, severe și de durată” pentru mulți pacienți.

Însă Katharina Domschke, șefa Departamentului de psihiatrie și psihoterapie de la Universitatea din Freiburg (Germania), a declarat că acel studiu era „metodologic mult mai slab”, deoarece a inclus doar 310 pacienți și prezenta un risc mai mare de eroare în rezultate.

Noua analiză este „extrem de binevenită în eforturile de a reduce stigmatizarea legată de antidepresive”, a adăugat Domschke, care nu a fost implicată în cercetare.

Doar un simptom în plus pentru cei care renunță la antidepresive

Studiul a analizat mai multe tipuri de antidepresive, printre care agomelatina, vortioxetina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) precum escitalopram, sertralină și paroxetină, dar și inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) precum venlafaxina și duloxetina.

Cercetătorii au urmărit numărul de simptome raportate de participanți pe o scală cu 43 de elemente, comparând persoanele care au întrerupt antidepresivele cu cele care au oprit tratamentul cu placebo.

Per total, cei care au întrerupt antidepresivele au prezentat, în medie, un simptom în plus – cum ar fi greață sau vertij – față de cei care au renunțat la placebo. De exemplu, 20% dintre cei care au întrerupt venlafaxina au suferit de amețeli, comparativ cu doar 1,8% dintre cei aflați pe placebo.

Antidepresivele au fost, de asemenea, asociate cu simptome de intensitate și durată diferite. Persoanele care au întrerupt desvenlafaxina au avut cele mai multe simptome, în timp ce pacienții care au renunțat la vortioxetină au avut reacții similare cu cei care au luat placebo.

Analiza are totuși unele limite. Majoritatea studiilor au urmărit pacienții doar timp de două săptămâni după oprirea tratamentului, ceea ce face dificilă tragerea unor concluzii privind efectele pe termen lung.

„Avem în continuare nevoie de mai multe date privind utilizatorii pe termen lung, vulnerabilitățile individuale și cele mai bune metode de întrerupere a tratamentului”, a declarat dr. Christiaan Vinkers, psihiatru și cercetător în domeniul stresului la Amsterdam University Medical Center, care nu a fost implicat în studiu.

Pentru moment, a adăugat el, „aceste concluzii susțin o înțelegere mai echilibrată și bazată pe dovezi științifice a întreruperii antidepresivelor”.

Citește și: Un RMN mai puternic oferă imagini de o acurateţe fără precedent ale creierului copilului