Între cele mai cunoscute branduri culinare din vestul țării, Salamul de Nădlac este pe cale să facă pasul de la un produs de casă tradițional spre unul premium de pe rafturile magazinelor.

Vechea rețetă germană, atestată încă din secolul al XVI-lea, a fost preluată și îmbunătățită de populația slovacă stabilită în zona Nădlacului.

Gustul acestui salam “nu mai are secret. Punem cinci ingrediente sare, piper, chimen, boia și usturoi”, a spus Daniel Ghiuric, crescător de porci și măcelar pasionat, la Radio România Timișoara.

Porcul a cărui carne este încorporată în salamul de Nădlac trebuie să fie crescut în sistem tradițional și să fie sacrificat atunci când ajunge la greutatea de 200 kg.

“Au mai încercat alții să cumpere carne din comerț, care după trei săptămâni nu semăna cu salamul nostru. După lună s-a uscat că nu le-a recunoscut. Eu zic că e un factor foarte important să fie carne de casă”, a adăugat Daniel Ghiuric.

De la momentul în care salamul este făcut și până la cel în care se poate consuma, mai este încă o cale lungă de parcurs.

Daniel Ghiuric a ținut să precizeze că perioada de maturare este o etapă extrem de importantă.

„Foarte important este afumatul salamului. Trebuie trei-patru zile zvântat foarte bine și, după aceea, afumat cu fum rece. După ce-l afumăm, bine să-l punem undeva unde e curent la zvântat și după aceea, din aprilie, când începe să fie mai cald, în cămară. Ce diferă foarte mult? Camara, maturarea salamului. Același salam maturat la mine în cămară sau la vecinul meu sau la bunica mea care mai are casă din pământ, cămara cum trebuie, orientată spre nord și să nu fie cald, vara”, a punctat măcelarul.

Citește tot articolul pe Radio România Timișoara.