Asociaţia Forumul Judecătorilor din România (AJR) face apel la noul Guvern pentru a realiza reforme reale în justiţie.

Asociaţia susţine că, în ultimii ani, a învederat autorităţilor române de zeci de ori necesitatea adoptării unor reforme prin care justiţia română să recapete elementele necesare funcţionarii sale în baza principiilor independenţei, meritocraţiei, eficienţei şi responsabilităţii.

„Cu toate acestea, legile justiţiei, adoptate în anul 2022, au adus un regres inacceptabil, sistemul judiciar fiind afectat grav în privinţa fundamentelor unei justiţii independente. Reafirmăm că, pentru a nu fi distruse complet fundamentele justiţiei române, Guvernul României trebuie să înţeleagă că sunt urgent necesare reforme reale în justiţie, care să pună în aplicare hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cerinţele organismelor europene şi internaţionale relevante, mai ales Comisia de la Veneţia şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”, transmite Asociaţia.

Astfel, spune AFJR, OCDE a reiterat observaţia privitoare la lipsa unor concursuri meritocratice privind promovarea magistraţilor, îndeosebi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modalităţile de promovare bazate exclusiv pe o evaluare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de candidaţi pe parcursul întregii lor activităţi (însoţite de un interviu în faţa Secţiei pentru judecători a CSM în privinţa promovării la ICCJ), fiind contestate sistematic 'de o parte serioasă' a sistemului judiciar pentru lipsa unui caracter cu adevărat meritocratic, potrivit Agerpres.

De asemenea, trebuie introduse în legislaţie recomandările Comisiei de la Veneţia din ultimul Aviz urgent, emis la sfârşitul anului 2022, respectiv: „extinderea duratei mandatelor procurorilor de rang înalt de la trei ani, cât este în prezent, şi eliminarea posibilităţii reînnoirii mandatelor, precum şi consolidarea garanţiilor în cazul în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie infirmă motivat toate măsurile şi soluţiile adoptate de ceilalţi procurori (cu excepţia DNA şi DIICOT). Printre alte modificări propuse se numără o selecţie prin concurs pentru vicepreşedinţii instanţelor şi procurorii şefi adjuncţi ai parchetelor şi stabilirea în mod clar a faptului că agenţii poliţiei judiciare detaşaţi pe lângă parchete nu au obligaţii de raportare faţă de Ministerul de Interne”.

Totodată, Comisia de la Veneţia a transmis că regretă faptul că legiuitorul nu a restabilit competenţele de dinainte de înfiinţarea SIIJ şi recomandă restabilirea competenţelor DNA de a investiga şi urmări penal infracţiunile comise de judecători şi procurori.

În plus, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), prin Avizul nr. 27 (2024) privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, a solicitat evitarea oricărui abuz în iniţierea şi desfăşurarea procedurilor disciplinare, în lipsa oricăror probe. Aceste proceduri trebuie derulate într-un interval de timp rezonabil, fiind necesară reglementarea posibilităţii recuzării membrilor completului disciplinar. De asemenea, Avizul CCJE nr. 23(2020) privind rolul asociaţiilor judecătorilor în sprijinirea independenţei judiciare arată că 'judecătorii nu pot fi obligaţi să îşi dezvăluie calitatea de membru al unei asociaţii de judecători', tocmai pentru a fi protejaţi şi a preîntâmpina atacurile nejustificate împotriva acestora.

Asociaţia Forumul Judecătorilor aminteşte şi recomandările Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR) privind independenţa sistemului judiciar şi răspunderea magistraţilor (Recomandările de la Varşovia) din anul 2023, care sugerează necesitatea altor modificări legislative.

Totodată, reglementarea medierii obligatorii în România este o soluţie care nu mai poate fi evitată, susţinută fiind şi de hotărârile CJUE, pentru a evita condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului determinate de întârzierile fireşti în soluţionarea cauzelor civile 'lato sensu', în coordonatele actuale ale lipsei acute de personal în sistemul judiciar.

Nu există niciun obstacol care să împiedice legiferarea unei proceduri de mediere obligatorie

În plus, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a menţionat că o reglementare naţională precum cea din România, în temeiul căreia, în anumite tipuri de litigii în materie civilă, inclusiv cele susceptibile să intre în domeniul de aplicare al Directivei 2008/52, reclamanţii sunt obligaţi să participe la o şedinţă de informare privind avantajele medierii, este în principiu compatibilă cu articolul 5 alineatul (2) din această directivă, sub rezerva ca o asemenea reglementare să nu împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.

„În atare împrejurări, în România nu există niciun obstacol legislativ sau jurisdicţional care să împiedice legiferarea unei proceduri de mediere obligatorie, spre exemplu: în ceea ce priveşte cauzele din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a UE în domeniul protecţiei consumatorilor; în anumite cauze din materia dreptului familiei; în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; în litigiile civile a căror valoare este sub 100.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 din Legea nr. 134/2010”, mai spune Asociaţia Forumul Judecătorilor.

Asociaţia consideră că în România există un corp pregătit de mediatori, avocaţii şi notarii publici putând fi, de asemenea, antrenaţi în proceduri amiabile, iar medierea obligatorie ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie este deja legiferată în diverse state ale Uniunii Europene şi susţinută ferm de jurisprudenţa obligatorie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Este dat ca exemplu modelul italian, preluat şi de alte state din UE, care poate deveni unul viabil şi pentru România. Modelul implică obligativitatea parcurgerii procedurii medierii anterior sesizării instanţei, costurile pentru prima şedinţă fiind suportate de stat, iar Curtea Constituţională a Italiei a validat constituţionalitatea acestui model, prin Decizia nr. 97 din 18 aprilie 2019 , precizează Asociaţia Forumul Judecătorilor.

Citește și: ÎCCJ: Statul poate achita restanțele către judecători prin plată efectivă sau titluri de valoare