Îmbătrânirea populației României va produce consecințe asupra pieței muncii și sustenabilității sistemului de pensii, sănătății și protecției sociale, a atras atenția vicepreședintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Silviu Vîrva.

„Nu vorbim, aşadar, doar despre o schimbare a structurii pe vârste, ci despre o transformare cu implicaţii directe asupra pieţei muncii, sustenabilităţii sistemelor de pensii, sănătăţii şi protecţiei sociale. Aşadar, avem tot mai multe persoane vârstnice în raport cu generaţiile tinere, ceea ce înseamnă o bază potenţial mai restrânsă de contribuabili şi cheltuieli tot mai mari pentru pensii, sănătate şi servicii sociale”, a afirmat Silviu Vîrva, citat în comunicat.

Potrivit datelor provizorii ale INS, la 1 ianuarie 2026, populaţia rezidentă a României era de 19 milioane de persoane, aflându-se pe un trend descendent.

Un sfert (25,7%) era reprezentat de persoane în vârstă de peste 60 de ani, respectiv 4,89 milioane de persoane. Femeile reprezentau majoritatea acestei categorii de populaţie, cu o pondere de 58,7%, potrivit Agerpres.

Aceste cifre trebuie privite în contextul unui fenomen demografic mai amplu, respectiv îmbătrânirea accelerată a populaţiei, pe fondul scăderii natalităţii şi al unui spor natural negativ, atrage atenţia vicepreşedintele INS.

Ca o consecinţă, România va avea o populaţie activă mai redusă, ceea ce poate genera dificultăţi de recrutare, deficit de personal în anumite sectoare şi presiuni asupra costurilor salariale.

„Este o provocare economică, socială şi instituţională”

Referitor la poziţionarea pe piaţa muncii, pentru segmentul de populaţie de peste 60 de ani, în anul 2025, rata de ocupare era de 38,5% pentru persoanele de 60-64 de ani, de 5,2% pentru cele de 65-69 de ani şi de 1,1% pentru cele de 70-74 de ani, în condiţiile în care, la nivel naţional, România înregistra o rată de ocupare de 48,3%.

„Pot spune, astfel, că îmbătrânirea populaţiei nu este doar o provocare demografică. Este o provocare economică, socială şi instituţională, care impune regândirea modului în care organizăm îngrijirea pe termen lung”, a adăugat reprezentantul INS.

În opinia vicepreşedintelui INS, România are nevoie de un sistem de îngrijire pe termen lung capabil să ofere servicii accesibile, diversificate şi de calitate persoanelor care şi-au pierdut, într-o anumită măsură, autonomia şi au nevoie de sprijin.

Aceste servicii trebuie să fie centrate pe persoană, adaptate gradului de dependenţă şi nevoilor individuale şi să asigure continuitatea îngrijirii, fie că este vorba despre servicii la domiciliu, servicii comunitare, centre de zi sau servicii rezidenţiale, consideră acesta.

„Pe de altă parte, trebuie să investim mult mai mult în prevenţie. Pentru că obiectivul nu poate fi doar să îngrijim mai bine persoanele care au devenit dependente, ci şi să prevenim sau să întârziem, pe cât posibil, apariţia dependenţei. România nu trebuie doar să se pregătească pentru o populaţie mai îmbătrânită, ci trebuie să se pregătească pentru o societate în care îngrijirea persoanelor vârstnice devine o responsabilitate comună, care necesită politici publice, resurse, infrastructură, personal calificat şi parteneriate între sectorul public şi cel privat”, a adăugat vicepreşedintele INS.

Citește și: INS: România avea 3,903 milioane de vârstnici, reprezentând 20,5% din populaţie, la 1 ianuarie 2026