Numărul persoanelor fără adăpost în ţările din Uniunea Europeană şi în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este în creştere, fiind estimat la 1,4 milioane de persoane. Fenomenul se agravează în rândul persoanelor mai în vârstă, care se confruntă cu situaţii grave.

Aceste realităţi au fost subliniate marţi, la Paris, de Fundaţia pentru Locuinţe şi FEANTSA (Federaţia Europeană a Organizaţiilor Naţionale care Lucrează cu Persoanele fără Adăpost) în prezentarea ediţiei a 11-a a raportului lor anual despre precaritatea locuinţelor din Europa.

Situație deosebit de gravă în Irlanda

Numărul persoanelor fără adăpost este în creştere în toate ţările pentru care există date comparabile despre fenomen, cu cazuri deosebit de grave precum Irlanda, unde între 2014 şi 2026 numărul persoanelor fără domiciliu fix a crescut cu 367%.

În anul 2024, bilanţul cetăţenilor fără adăpost era de 1,3 milioane de persoane. Noile date, prin urmare, indică „o prăpastie care se extinde” între ceea ce se întâmplă efectiv pe teren şi angajamentele politice europene, potrivit Agerpres.

„La cinci ani după Declaraţia de la Lisabona, provocarea nu mai este recunoaşterea (problemei), ci transformarea recunoaşterii în acţiune”, au declarat autorii studiului într-o prezentare pentru presă marţi.

Pentru a face faţă acestei situaţii, deși competenţele în domeniul locuinţelor sunt naţionale, Uniunea Europeană are „marjă de manevră”, a susţinut Manuel Domergue, director în cadrul Fundaţiei pentru Locuinţe.

Factori ce agravează situația

În plus, în acest context de creştere a numărului persoanelor fără adăpost, soluţiile de găzduire devin tot mai insuficiente. Situaţia este agravată de fenomene precum politicile de austeritate, precum cele impuse în Finlanda, cu reduceri care au afectat sistemele de asistenţă şi ONG-urile.

Alţi factori care contribuie sunt şi politicile migratorii, pentru că măsuri mai stricte, precum cele aplicate în Belgia, cresc numărul celor potenţial afectaţi şi le înrăutăţesc contextul de viaţă.

În criza accesului la locuinţe se vorbeşte adesea despre prăpastia generaţională, dar problema precarităţii locuinţelor nu afectează doar tinerii, ci şi, într-un mod tot mai pronunţat, persoanele în vârstă, fără ca acest fenomen să primească suficientă atenţie, motiv pentru care Fundaţia pentru Locuinţe şi FEANTSA au încercat să tragă un semnal de alarmă în acest raport.

Problema rezultă din două tendinţe convergente: pe de o parte, scumpirea spectaculoasă a accesului la locuinţe şi, pe de altă parte, tendinţa de îmbătrânire a populaţiei europene.

„Se presupune adesea că persoanele în vârstă sunt relativ sigure în ceea ce priveşte locuinţa: proprietari de lungă durată, cu active acumulate de-a lungul timpului şi ipoteci deja plătite. În medie, este adevărat.

Dar mediile ascund diferenţele dintre grupuri: vârstnicii care experimentează lipsa adăpostului, chiriaşii din sectorul privat expuşi la pieţe inaccesibile, proprietarii cu venituri mici din locuinţe de calitate slabă, fără mijloace să le repare sau să se mute”, au indicat responsabilii raportului.

Totuși, politicile privind îmbătrânirea iau rar în considerare locuinţa, iar cei aflaţi în situaţii vulnerabile sau deja fără adăpost se confruntă cu situaţii mult mai dificile din cauza pierderii progresive a autonomiei şi a problemelor de sănătate, factori pentru care sistemele de cazare temporară şi de asistenţă nu sunt deloc pregătite.

De fapt, dintre cele 23 de ţări cu date comparabile privind lipsa adăpostului folosite în studiu pentru estimările globale şi analizele individuale, doar 13 disociază datele pe grupe de vârstă.

Extrapolând, raportul estimează că există cel puţin 170.000 de persoane vârstnice fără adăpost în zona studiată - Uniunea Europeană şi Regatul Unit.

De asemenea, această radiografie a situaţiei arată o variaţie „destul de spectaculoasă” între ţări, potrivit lui Margaux Charbonnier, responsabilă de proiecte în cadrul FEANTSA.

În Irlanda, de exemplu, rata persoanelor vârstnice fără adăpost este de 1,6%, în Polonia este de 32,5%, iar în Ungaria de 44%.

În general, în Europa Centrală şi de Est, lipsa cronică a locuinţelor afectează mai mult persoanele mai în vârstă, cu foarte puţine opţiuni de a depăşi dificultăţile, în timp ce în Europa de Vest profilul persoanelor fără domiciliu fix este mai tânăr, există mai mulţi migranţi şi perioadele sunt mai scurte.

Pe baza acestor date, autorii studiului au făcut apel la instituţii să ia măsuri, cum ar fi un plan european de locuinţe accesibile sau alocarea de resurse pentru combaterea lipsei de adăpost până la 5% din cheltuielile sociale.

Citește și: UNICEF: Peste 23 de milioane de copii ar putea ajunge în sărăcie, până la sfârșitul anului