Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF), ediția a XV-a, va avea loc între 22 și 28 septembrie la Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Cinema Union.

Tema ediției din acest an este „Common Ground” / „Teren Comun”.

31 de filme, în selecția festivalului

31 de filme provocatoare, provenite din 26 de ţări şi toate prezentând viziuni inedite asupra lumii contemporane, vor putea fi văzute în cadrul ediției din acest an.

„Într-o societate tot mai scindată de crize și discursuri radicale, BIEFF pornește de la un set de valori, cunoștințe și nevoi împărtășite în ultimii cincisprezece ani de existență atât de către echipa festivalului, cât și de publicul său, pentru a celebra importanța comunității și grija față de celălalt și de lumea înconjurătoare printr-un program de peste 60 de filme de scurt și lungmetraj, prezentate în premieră națională”, se precizează într-un comunicat de presă al organizatorilor.

Competiţia Internaţională de Scurtmetraj reprezintă o platformă menită să exploreze noile tendinţe şi forme de expresie cinematografică şi să promoveze noile voci din cinema, relatează Agerpres.

Realizată de Oana Ghera, directoarea artistică a festivalului, împreună cu curatorii Flavia Dima, Dora Leu şi Călin Boto, selecţia din acest an este organizată discursiv în şase secțiuni care interoghează şi deconstruiesc privirea şi modelele de reprezentare obişnuite din cinema.

De asemenea, filmele de anul acesta invită publicul la dialog şi reflecţie critică asupra unor subiecte actuale de interes socio-politic: de la colapsul social şi ecologic provocat de practici coloniale şi extractiviste, la analiza a varii moduri de relaţionare (între oameni, dar şi cu tehnologia şi inteligenţa artificială) şi procesarea abuzurilor şi traumelor individuale, istorice și de război.

Secțiunile festivalului

Secțiunea „Common Ground” propune o reflecție asupra relației natură–cultură, pornind de la criticarea practicilor colonialiste și extractiviste și deschizând ipoteze de reconciliere.

Programul se deschide cu „The Flowers Stand Silently, Witnessing” (regia Theo Panagopoulos), care recontextualizează primele imagini color ale Palestinei din timpul ocupației britanice, și continuă cu „L’Mina” (regia Randa Maroufi), o machetă vie a unui oraș minier din Maroc, respectiv „Common Pear” (regia Gregor Božič), plasat într-un viitor afectat de criza climatică.

„Portals” (regia Elena Duque) și „Memory Is an Animal, It Barks with Many Mouths” (regia Eva Giolo) rescriu poetic teritoriul natural prin intervenții animate pe material analog.

Secțiunea „Memory Palaces” sondează memoria personală și colectivă: „Who Was Here” (regia Evi Stamou) folosește o corespondență cu un AI pentru a completa biografia tatălui, iar „Koki, Ciao” (regia Quenton Miller) este co-scris și narat de papagalul vorbitor al lui Tito, cu cameo-uri notabile.

De asemenea, „Slet 1988” (regia Marta Popivoda) urmărește trecerea de la colectivism la naționalism, „J-N-N” (regia Ginan Seidl) împletește zvonuri și date despre Irak, iar „The Orchards” (regia Antoine Chapon) documentează distrugerea cartierului Basateen al-Razi din Damasc și vocile diasporei siriene.

Secțiunea „This Is the Next Century” construiește punți între trecut și viitor, între real și simulat. „Every Epoch Dreams the Next” (regia Johannes Gierlinger) reexaminează moștenirea unui film din comunismul albanez, „What We Ask of a Statue Is That It Doesn’t Move” (regia Daphné Hérétakis) interoghează relația atenienilor cu orașul, iar „World at Stake” (regia Susanna Flock, Adrian Jonas Haim, Jona Kleinlein) citește lumea jocurilor video sportive ca pe un comentariu despre divertisment și pierderea agentivității. „Their Eyes” dezvăluie munca invizibilă a lucrătorilor care etichetează imagini pentru mașini autonome, iar „Green Grey Black Brown” privește petrolul ca portal către logica sângeroasă a capitalismului.

Secțiunea „Invention of the Self” urmărește felul în care ne (re)construim identitatea. „The Birds Choose the Cards” (regia Basim Magdy) meditează asupra ciclicității istoriei, „happiness” (regia Fırat Yücel) observă reacțiile corpului la contextul global, „How Are You?” (regia Caroline Poggi și Jonathan Vinel) imaginează animale care încearcă să vindece răul lumii contemporane, iar „Being John Smith” îl surprinde pe cel mai important cineast experimental britanic meditând la dilemele epocii.

Secțiunea „I Feel Like I Know Her” (titlu inspirat de „Twin Peaks”) revendică misterul feminin. De la experimentalul „Erogenesis” (regia Xandra Popescu) la „Crocodile Nest” (regia Jazmin Rojas) și „Arcturus” (regia Tuisku Lehto), de la spiritul punk din „Some of You Fucked Eva” (regia Lilith Grasmug) și rebeliunea din „Daria’s Night Flowers” (regia Maryam Tafakory), până la „La Durmiente” (regia Maria Inês Gonçalves), cele șase filme, semnate de regizoare și cineaști non-binari, propun o feminitate refractară simplificărilor.

Secțiunea „Paranoid Power” examinează mecanismele puterii și elasticitatea noțiunii de justiție. „Citizen-Inmate” (regia Hesam Eslami) surprinde supravegherea digitală a foștilor deținuți din Iran, „A Metamorphosis” (regia Lin Htet Aung) documentează rezistența în Myanmar, iar „Loynes” (regia Dorian Jespers) și „Empty Rider” (regia Lawrence Lek) pun în scenă două procese absurde, al unui trup fără nume și al unei mașini autonome cu remușcări. „Another Other” (regia Bex Oluwatoyin Thompson) e un experiment despre negaționism și rasism sistemic în SUA, în timp ce „The Motherfucker’s Birthday” (regia Saif Alsaegh) expune grotescul celebrărilor dedicate lui Saddam Hussein.

Condiția filmului experimental, explorată de curatori

În cadrul „Scena și ecranul” de la Radio România Cultural, Elena Vlădăreanu i-a avut invitați pe curatorii festivalului, Oana Ghera, Flavia Dima, Călin Boto.

„Cum poate arta, în special filmul experimental, să se poziționeze în societate astfel încât mesajul său să fie limpede și, chiar dacă nu aduce mari schimbări, cel puțin să inspire oamenii să gândească liber?” reprezintă una dintre dezbaterile centrale în jurul festivalului.

În legătură cu selecția filmelor de anul acesta, Oana Ghera a mărturisit că „e și foarte multă reflecție despre trecut”,

La rândul său, Flavia Dima a declarată că „Ne-a interesat să găsim acele zone polemice față de folosirea AI”.

„Se folosește mult mai puțin persoana I și asta mi se pare ceva cu adevărat diferit, mai ales după anii pandemiei”, a adăugat Călin Boto.

Cei interesați pot descoperi mai multe informații despre eveniment pe site-ul oficial al festivalului BIEFF.

Citește și: O nouă ediție iMapp Bucharest aduce creații vizuale spectaculoase pe faţada clădirii Parlamentului