Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră miercuri, 13 noiembrie, ora 23:05, la Radio România Actualități, piesa "Un cântec de sirenă" de Alexandru Sincu, în regia lui Attila Vizauer, care semnează adaptarea radiofonică și interpretează rolul principal, alături de Alexandra Stroe.

Cu prilejul celei de-a 88-a aniversări a profesorului Alexandru Sincu, TNR îl readuce în atenția ascultătorilor cu o proză în premieră radiofonică, "Un cântec de sirenă" după povestirea omonimă, publicată în "Viața Românească" (nr. 8/2016).

Traseul labirintic al recuperării adevărului

Povestirea parcurge procesul înțelegerii retrospective a mecanismelor de supraveghere, de abuz, manipulare în epoca în care turnătoria era justificată până și de vâltoarea unei pasionale și sfâșietoare iubirii de tinerețe.

Adaptarea și regia artistică semnate de Attila Vizauer urmăresc traseul labirintic al recuperării adevărului.

În producția noastră, muzica originală semnată de Tom Brânduș transmite sentimentul apăsător al neliniștii ce evoluează spre groaza de a descoperi adevărata identitate a fostei iubite, reîntoarse în decenii prin vocea unui telefon primit în noapte. Interpretarea lui Attila Vizauer surprinde în tonul și nuanțele frazării traseul labirintic al gândurilor care au ca ultim scop recuperarea adevărului.

Vocea Alexandrei Stroe în rolul Sirenei renaște falsa inocență și seducția vechilor tentații, care își relevă natura periculoasă peste timp.

Asemeni lui Ulise, protagonistul se leagă de catargul lucidității pentru a rezista ficționalizării iubirii.

Regia de studio este semnată de Janina Dicu.

Muzica originală și sound design-ul îi aparțin lui Tom Brânduș.

Înregistrarea a fost realizată în 2024.

Despre maestrul Alexandru Sincu

Teoretician literar, semiotician și prozator, figură iconică a Literelor bucureştene, unul dintre animatorii Cercului de poetică şi un mare dascăl „socratic”, profesorul Alexandru Sincu a rămas în memoria studenților săi ca o personalitățile de vârf a marii generaţii de profesori filologi, eclipsată în mediul intelectual românesc odată cu plecarea sau, mai degrabă, fuga sa în Franța, în 1984.

Cercul de poetică, numit GRUP – Grupul Român Universitar de Poetică, rămâne un spațiu al emancipării culturale și sociale și al transmiterii valorilor de dincolo de materia universitară predată, după principiul: în raportul maestru-discipol, 90% din educație e încurajare.

Memoria generațiilor de studenți pe care i-a format în spiritul gândirii racordate la cele mai actuale curente ale teoriei literare din anii ’70-’80, ale structuralismului și semioticii, restituie figura unui mentor pentru care „nimic nu era tabu și nimic nu putea fi prea departe de știința literaturii… Totul era text și condiția umană era egală cu damnațiunea extatică a lecturii continue” (Traian Ungureanu, din Caietul de amintiri pe care foștii studenți l-au scris în 2021 la aniversarea a 85 de ani ai fostului lor profesor).

După 1989, Alexandru Sincu nu a revenit în țară decât târziu, abia în 2015, pentru lansarea unicului său volum de ficțiune publicat, "La câinele fidel. Jocuri și jucării" (editura Tracus Arte), în care se relevă ca scriitor ludic, cu o voce unică în peisajul literaturii române contemporane.

Citește și: Producție a Teatrului Național Radiofonic pentru Copii, "Floarea de ferigă" se aude la Radio România Cultural