Prețurile gazelor naturale din Europa au crescut cu 120% în acest an, iar nivelul scăzut al stocurilor și riscurile legate de aprovizionare anunță o iarnă costisitoare.

Temperaturile record determină o creștere a cererii de energie electrică, în timp ce seceta și canicula limitează producția hidroelectrică și nucleară. Acest lucru obligă centralele electrice pe gaz să acopere o parte din deficit, tocmai în momentul în care Europa ar trebui să stocheze mai mult gaz.

Această presiune se reflectă deja în prețurile angro ale gazului. Contractele futures olandeze TTF, principalul indice de referință al gazului din Europa, au crescut cu aproximativ 120% de la începutul anului 2026, ajungând la aproximativ 63,7 euro pe megawatt-oră pe 18 august, potrivit euronews.com.

Totuși, prețurile gazelor naturale rămân cu mult sub nivelul maxim de 350 €/MWh atins în timpul crizei energetice din 2022, declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Totuși, Europa se îndreaptă spre iarnă cu stocurile epuizate și cu puține rezerve pentru a face față unui nou șoc al ofertei. În prezent, cel mai mare factor imprevizibil este vremea, o variabilă care nu poate fi controlată.

Cauzele scumpirii gazelor naturale din Europa

Creșterea prețurilor s-a accelerat exact în momentul nepotrivit, conform euronews.com. În mod normal, Europa își petrece vara refăcând stocurile de gaze naturale înainte ca gospodăriile să înceapă să le consume pentru încălzire.

Anul acesta, această refacere a stocurilor s-a suprapus cu o serie de perturbări. Strâmtoarea Ormuz rămâne practic închisă, Norvegia a prelungit întreruperile la câmpurile de gaze naturale, iar seceta a redus producția hidroelectrică și nucleară.

Centralele electrice pe gaz au acoperit o parte din acest deficit pe măsură ce cererea de energie electrică a crescut în timpul valului de căldură, crescând cererea pentru același combustibil pe care Europa trebuie să îl stocheze pentru iarnă. Rezultatul este o piață cu o marjă de manevră foarte redusă.

„S-au materializat mai multe riscuri adverse legate de ofertă, iar nivelurile stocurilor de gaz sunt la minime istorice înaintea sezonului de încălzire”, a declarat Daniel Kral, economist la Oxford Economics.

Firma se așteaptă să-și majoreze prognoza privind prețul gazului în Europa în septembrie, posibil la o medie apropiată de 60 €/MWh în al patrulea trimestru al anului 2026 și în primul trimestru al anului 2027, de la 45 €/MWh în prezent.

Europa a devenit mai rezilientă, dar nu este imună la condițiile meteorologice

Europa a redus consumul de gaz cu aproximativ 15%–20% față de 2021. Industria și-a redus consumul de gaze, sursele regenerabile s-au extins, iar pompele de căldură au înlocuit o parte din sistemele de încălzire pe bază de gaze.

De asemenea, oferta globală de GNL a crescut. Europa dispune de mai multe terminale de import și poate atrage încărcături atunci când prețurile cresc. Acest lucru face ca o penurie fizică efectivă să fie mult mai puțin probabilă decât a fost în timpul crizei din 2021-2022.

Însă, scăderea consumului nu elimină cea mai mare vulnerabilitate a Europei. Oxford Economics susține că relația dintre temperatură și cererea de gaze rămâne aproape perfectă. Iarna trecută, când temperaturile au scăzut pentru scurt timp sub media pe termen lung, economiile de gaze ale Europei față de nivelurile dinainte de 2021 s-au redus la doar 5–10%.

Europa și-a redus necesarul normal de gaze naturale. Totuși, nu și-a eliminat dependența de gaze naturale atunci când iarna devine neobișnuit de rece.

De aceea, stocarea este atât de importantă. Stocarea reprezintă diferența dintre o iarnă normală și un șoc de aprovizionare. Când stocurile sunt ridicate, comercianții pot face față unei valuri de frig fără a licita agresiv pentru noi încărcături. Însă, când stocurile sunt scăzute, fiecare săptămână mai rece decât se aștepta devine o cursă pentru aprovizionare.

La începutul lunii august, capacitatea de stocare a gazelor naturale la nivel european era umplută doar în proporție de aproximativ 57%.

Datele furnizate de Gas Infrastructure Europe indicau un nivel de 57,1% la 1 august, cea mai scăzută valoare înregistrată la această dată a anului în seria istorică.

Normele UE vizează în continuare un nivel de stocare de 90%, deși țările dispun acum de mai multă flexibilitate în ceea ce privește momentul atingerii acestui obiectiv. Obiectivul poate fi atins între 1 octombrie și 1 decembrie, iar condițiile dificile de pe piață permit o flexibilitate suplimentară.

Bruxelles a încurajat, de asemenea, țările să ia în considerare utilizarea acestei flexibilități pentru a reduce obiectivul la 80% atunci când condițiile de pe piață îngreunează umplerea depozitelor.

Gazul ar putea deveni o problemă pentru BCE

Creșterea prețului gazului devine o problemă legată de inflație și, în consecință, o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE).

Prețurile angro ale gazului evoluează mai rapid decât facturile gospodăriilor, deoarece furnizorii de utilități își acoperă adesea achizițiile cu luni în avans. Oxford Economics estimează că transferul mediu de la prețurile angro la prețurile de consum atinge un nivel maxim la aproximativ șase luni după mișcarea inițială.

Însă, această protecție se slăbește dacă prețurile rămân ridicate. Pe măsură ce contractele expiră și furnizorii le reînnoiesc, prețurile cu amănuntul se apropie treptat de nivelurile de pe piața angro.

De asemenea, impactul va varia semnificativ de la o țară la alta în Europa. Germania și Austria au, de obicei, contracte cu preț fix pe termen mai lung, ceea ce încetinește transmiterea. Franța, Italia și Spania reacționează mai rapid. În Țările de Jos, transmiterea este aproape imediată.

Italia se remarcă deoarece combină o transmitere relativ rapidă a prețurilor cu o dependență puternică de gaz. Prin urmare, Oxford Economics identifică Italia drept cea mai expusă economie europeană de mari dimensiuni la un șoc al prețului gazelor naturale.

Acest lucru face ca creșterea prețului gazelor naturale să fie mai mult decât o simplă poveste legată de materiile prime. Este, potențial, o poveste legată de politica monetară.

Oxford Economics estimează că inflația globală din zona euro s-ar putea apropia de 3,5% în a doua jumătate a anului 2026, în condițiile actuale de stabilire a prețurilor en gros la gazele naturale, față de puțin peste 3% în ultimul său scenariu de referință.

BCE a majorat deja ratele dobânzilor ca răspuns la un șoc inflaționist determinat de prețurile energiei. Piețele se așteaptă, în general, la o nouă majorare de 25 de puncte de bază în septembrie.

Proiecțiile BCE din iunie arătau deja că inflația globală va rămâne ridicată din cauza prețurilor mai mari la energie, inflația urmând să atingă 3,4% în al treilea și al patrulea trimestru al anului 2026.

O iarnă mai rece ar putea crea, prin urmare, o combinație nefavorabilă: Puterea de cumpărare mai mică a gospodăriilor și rate ale dobânzilor mai ridicate.

Citește și: Parlament: Majorarea de la 40% la 60% a avansului din decontările către furnizorii de energie şi gaze naturale, aprobată