Într-o societate a tehnologiei, în continuă schimbare, un elev în vârstă de 17 ani a decis să înlocuiască dispozitivele electronice cu războiul de țesut și torsul lânii.

Aolescentul din comuna buzoiană C.A. Rosetti și-a amenajat în propria gospodărie un muzeu al artei populare cu obiecte tradiționale colecționate de-a lungul vremii, renunțând la platformele de comunicare digitală.

Întâlnire între generații

În cadrul muzeului din Bălteni, un profesor din cadrul Liceului Tehnic Buzău a organizat o şezătoare între generațiile vechi și noi. La șezătoare au fost invitaţi să participe bătrânii satului, alături de tineri, relatează Agerpres.

„Am făcut această întâlnire, un fel de şezătoare în care să împărtăşim şi să ducem mai departe tradiţiile şi obiceiurile din străbuni, să facem o legătură între vârstnici şi tineri, să-i familiarizăm pe cei din urmă cu obiceiurile pe care le aveau străbunii, pentru că în ziua de astăzi s-au mai pierdut din tradiţii din cauza tehnologiei. Odinioară, tinerii nu aveau aceste device-uri, croşetam, andrelam, făceam bluziţe şi aveam o pasiune pentru mileuri. Tinerii acum sunt total acaparaţi de Internet, de Facebook, de Instagram şi tot ce înseamnă mijloace de comunicare, uitând să mai trăiască şi să mai simtă ce înseamnă viaţa, de aceea m-am gândit să-i aduc în mijlocul naturii”, a declarat profesoara Cătălina Popa.

Muzeul, realizat din donații

Mădălin Marian Liţă, elev în clasa a X-a la Liceul Tehnic din localitate, a început să colecționeze obiecte tradiționale în copilărie.

Prin intermediul achizițiilor și donațiilor realizate de-a lungul timpului, adolescentul a reușit să amenajeze un muzeu al artei populare în curtea sa.

Piesa de rezistență a colecției o reprezintă un război de ţesut vechi de aproape 70 de ani, la care adolescentul a învăţat să confecţioneze covoare, carpete şi alte obiecte de artizanat.

„Sunt un păstrător al tradiţiilor noastre româneşti. De 5 ani am început să colecţionez, iar de 4 ani am înfiinţat acest mini muzeu. Avem două războaie de ţesut, vârtelniţă, caiere, răşchitori, pick-up, zestre ţesută, lămpi cum erau odinioară cu petrol, copaie din lemn, fel de fel de lucruri pe care le-am adunat de la bătrânii satului. Tatăl meu are o problemă medicală destul de gravă. Eu, stând acasă cu străbunica mea, am văzut cum lucra la război, cum torcea şi croşeta. Fiind mic, îmi dădea de lucru să stau cuminte şi aşa am prins drag de aceste lucruri. Cel mai special obiect din colecţie cred că ar fi războiul de ţesut, am confecţionat preşuri din lână, o cuvertură pentru pat, pânză pentru ii, produse de artizanat, trăistuţe. Cred că are vreo 70 de ani. Am învăţat repede să ţes”, a precizat Mădălin.

Elevul a renunțat la tehnologie

Adolescentul în vârstă de 17 ani nu este un împătimit al tehnologiei. Mădălin nu deține conturi pe rețele sociale, ci are în posesie doar un telefon mobil pentru a menține legătura cu colegii de clasă şi cu profesorii pe grupurile de WhatsApp.

„Nu am Facebook şi nu sunt pasionat, mă descurc greu cu tehnologia, am un telefon mobil pentru la şcoală, pentru că este necesar şi atât. Tinerii care sunt pe la sate sau care au bunici în mediul rural să păstreze orice, mă rog o lampă, diferite obiecte, să nu le arunce pentru că sunt amintiri. Când se mai strică câte o casă bătrânească prin sat sau când aud că cineva a aruncat ceva îmi vine să plâng, ţin la ele. Orice cui din acest muzeu are o poveste”, a menționat Mădălin.

În detrimentul mediului online, adolescentul își dedică majoritatea timpului liber treburilor din gospodărie, lecţiilor, dar și pasiunii pentru ţesut, alături de culegerea şi interpretarea doinelor populare.

Băiatul, pasionat de țesut

„Primul băiat pe care l-am născut mi l-am dorit băiat, al doilea ne-am dorit fetiţă, dar a ieşit tot băiat. Un băiat care ştie să facă orice mai bine ca o fetiţă, la orice s-a implicat. Ştie să facă de toate, am bază în el, având situaţia soţului, trebuie să merg la doctor. Mădălin la curăţenie, la animale, curte măturată, tot. În timpul liber merge în muzeul lui şi lucrează la război, lucrează pe etamină, a croşetat botoşei”, povesteşte mama adolescentului, Florina Liţă.

Muzeul elevului a atras atenţia tinerilor invitaţi la şezătoarea organizată în satul Bălteni.

„Copiii în ziua de astăzi nu mai sunt ca pe timpuri cu cărţi în mână, rar vezi un copil cu carte în mână. Noi suntem cu telefoanele toată ziua, cred că nu putem supravieţui fără ele, am încercat într-o zi să las telefonul deoparte, nu am reuşit. Eu, spre exemplu, mai cânt în timpul liber, dar tot cu telefonul în mână, shopping, ieşiri, cafenele. Mi se pare ceva de apreciat, foarte rar găseşti aşa ceva, mie nu mi-a venit să cred când am venit aici prima dată şi am văzut muzeul. Nu mă aşteptam să fie făcut chiar de mâinile lui şi să fie atât de frumos”, menționează Sorina Nicoleta Samoilă, o elevă prezentă la șezătoare.

Evenimentul organizat în curtea elevului reprezintă o oportunitate specială pentru seniorii comunei de a rememora clipele de odinioară.

„La şezătoare, la clacă toamna scărmănam lână, bumbac în special. Tinerii făceau treabă şi apoi coceau boabe de porumb, flăcăii veneau cu vin, fetele făceau floricele de porumb pe plită şi apoi dansam. Unul venea cu fluierul, altul cu clarinetul, cu un cimpoi şi dansam, cântam. Se strângeau zeci de tineri, desfăceam porumbul şi, după ce terminam, făceam o horă şi jucam de ne rupeam picioarele. Ne duceam la căminul cultural unde se organizau baluri. Acum nu mai sunt tineri, foarte puţini, toţi pe telefoane”, relatează Rada Stroe, o localnică.

La încheierea șezătorii, au fost organizate un moment artistic, dar și o horă care a unit generațiile vechi și noi prin dans și voie bună.

Citește și: Picturi și sculpturi din colecția Muzeului Brukenthal vor fi expuse la Slatina