Marca „țăranul smart” urmează să fie înregistrată la OSIM de către Muzeul Satului Bănățean (MSB) din Timișoara, concept menit să promoveze inteligenţa şi comportamentul ţăranului bănăţean la nivel european împotriva risipei

Prin acest demers, instituția de cultură își propune să contribuie la conservarea valorilor tradiţionale şi la transmiterea acestora din generaţie în generaţie.

În acest caz, susține muzeograful MSB Timişoara, Borco Ilin, este vorba despre un branding identitar folosind mai multe tehnici de promovare culturală.

„Trebuie să-i găsim un nume adecvat acestui loc în care au înviat bunicii şi vom înregistra la OSIM această denumire «ţăranul smart», care este atât de concludentă şi de cuprinzătoare. Unul dintre marile roluri ale muzeului este acela de a fi păstrătorul patrimoniului imaterial: memorie, amintire, nostalgie şi reconstituire, atât cât este posibil în ziua de astăzi, a tot ceea ce a însemnat satul tradiţional care indubitabil ne duce cu gândul la acest uriaş care s-au numit bunicii”, afirmă Borco Ilin.

Țăranul bănățean, un exemplu de sustenabilitate

De asemenea, Camelia Burghele, etnolog şi antropolog cultural al MSB Timişoara, a declarat că ţăranul bănăţean a ştiut întotdeauna să drămuiască fiecare lucru din gospodăria proprie, de la textilele uzate din care îşi ţesea covoare până la conservarea cărnii din porcul sacrificat de Ignat, pentru aproape întregul an viitor, care făcea din şpais (cămara de alimente) locul cel mai valoros al casei.

Luând toate acestea în considerare, ţăranul bănăţean tradiţional împlinește calitățile necesare pentru a fi considerat, raportat la conceptele de interes din zilele noastre, un „țăran smart”, anti-risipă și cu șpaisul bogat.

„Într-o comunitate care are nevoie atât de mare de repere culturale, într-o lume atât de globalizată şi de industrializată, muzeul trebuie să fie racordat la maximum cu comunitatea. Ignatul în Banat este cel mai semnificativ eveniment al MSB, când se vorbeşte despre tăiatul porcului, despre bogăţie, despre şpais, deci despre conservare a la long, despre priceperea bărbaţilor şi a femeilor de a tăia porcul şi de a conserva bine carnea pentru a ajunge până în toamna viitoare, oamenii mergeau la sapă, la coasă cu carnea de la Ignat, la sfârşitul de săptămână se făceau sarmalele din carnea porcului sacrificat de Ignat. Mie, ca antropolog, îmi place să numesc acest ţăran priceput ca fiind ţăranul smart, pentru că este un ţăran deştept, iscusit, căruia îi umbla mintea. Spre deosebire de noi, urbanii de azi, ţăranul din satul tradiţional, care lucra fizic de dimineaţa până seara, nu avea vreme să dea rateuri şi nici să se piardă în tot felul de lucruri inutile. De aceea, ţăranul trebuia să fie smart, el experimenta tot felul de lucruri, inventa, reţinea şi perpetua ceea ce este bun din generaţie în generaţie, şi astfel se forma un soi de manual al ţăranului, un know-how, a şti a face totul aşa cum trebuie. De aceea cred că putem folosi acest termen de smart care nu este valabil doar pentru toată viaţa modernă tehnologizată de azi, ci este valabil şi pentru ţăranul smart. Nicăieri şpaisul nu a fost mai bine garnisit ca în Banat şi era de o bogăţie aparte. Porcul tăiat la Ignat era mare şi se gestiona foarte bine, preparatele din carnea de porc erau foarte bine cotate”, spune Camelia Burghele.

Conform antropologului cultural, un alt concept adesea prezent în societatea zilelor noastre este cel de risipă alimentară, însă și în acest domeniu țăranul era foarte smart.

Risipa alimentară, un subiect de interes astăzi

„În ciuda faptului că era atâta bogăţie în şpaisul bănăţean, nu se făcea risipă. Noi, modernii, parcă am trăi din risipă, facem risipă din orice, aruncăm orice, pubelele noastre mereu sunt pline, societăţile care gestionează gunoiul înfloresc peste noapte tocmai pentru că noi aruncăm foarte multe. În satul bănăţean nu se arunca mai nimic, absolut totul era valorificat. Este o lecţie de antropologie dar şi de viaţă cotidiană pe care o primim de la ţăranul din satul tradiţional şi de care ar trebui să luăm aminte. La nivel teoretic, în antropologia culturală există un adevărat curent, dar şi practic pe care îl întâlnim deja la străini: cultura puţinului. Trebuie să învăţăm să ne trăim viaţa cu mai puţin, alocând surse mult mai echilibrat, astfel vom trăi bine. Este un concept economic financiar care se traduce în cultură. Cred că la nivelul întregii Europe ţăranul român poate da o lecţie extraordinară despre cultura puţinului. Adică, să ai şpaisul bogat, dar să nu arunci nimic, să nu faci risipă. În satul tradiţional, preşurile care se puneau pe jos erau ţesute la război din toate hainele rupte, din porc nu se arunca nimic, dacă rămânea ceva se dădea la animale, nu se arunca nimic”, detaliază Camelia Burghele.

Din punct de vedere istoric, ţăranul bănăţean a învăţat să devină smart şi prin faptul că a avut inteligenţa de a însuşi tot ce era bun de la coloniştii veniţi în acest capăt al Imperiului Habsburgic în secolul XVIII, explică etnologul MSB.

Muzeul Satului Bănăţean împleteşte multiculturalitatea locală, ceea ce îi conferă o specificitate aparte, relatează Agerpres.

„MSB are ca specific centrul civic, unul dintre cele mai bine organizate între muzeele în aer liber din România, întrunind la un loc toate instituţiile cu funcţiile sociale importante: biserica, şcoala, birtul, primăria şi casa de cultură sau casa naţională. Un alt specific al MSB este că reflectă multiculturalitatea Banatului. Este un alt segment al specificului nostru, pentru că aici a fost o ţară a făgăduinţei care a fost populată şi colonizată de bună voie. Tuturor celor care au colonizat marginea Imperiului Habsburgic li s-a promis că vin într-o ţară a făgăduinţei. Multiculturalitatea se concretizează la noi şi prin Aleea etniilor, care conţine gospodării specifice slovacilor, nemţilor, sârbilor, maghiarilor, ucrainenilor etc. Avem o unitate în diversitate, la noi, etniile convieţuiau paşnic, şi-au împrumutat şi împărtăşit din cele mai frumoase segmente ale lor, de la port la tradiţie şi gastronomie”, arată Borco Ilin.

Citește și: Pita de Pecica și Salamul de Nădlac, promovate la „Săptămâna Verde” din Berlin