România va trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă, 30 martie, spre duminică, 31 martie, când ora 3.00 va deveni ora 4.00. Astfel, românii vor dormi cu o oră mai puțin, dar ulterior se vor bucura mai mult timp de lumină naturală.

Ora de vară a fost introdusă în România pentru prima dată în anul 1932. Trecerea la ora de vară s-a făcut an de an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale), până în anul 1939.

Ulterior, între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară, potrivit site-ului astro-urseanu.ro, citat de Agerpres. Însă, în 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar regula aplicată în prezent a intrat în vigoare în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României.

„În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00", arată primul articol al Ordonanței.

Țările care nu schimbă ora

Schimbarea orei nu se face în toate țările din lume. Printre statele ai căror cetățeni nu își dau ceasurile înainte sau înapoi se numără: Islanda, Georgia, Belarus, Azerbaidjan, Turcia și Rusia. Unele dintre aceste ţări au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară, potrivit Agerpres.

Schimbarea orei a fost aplicată pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, în anul 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 - între 30 aprilie - 1 octombrie.

Apoi, ora de vară a fost aplicată și de britanici, în anul 1916 - între 21 mai - 16 octombrie, după care au urmat: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia și Turcia.

La data de 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional („Daylight saving time” - DST sau „summer time”), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.

Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere referitoare la conservarea energiei şi respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă cuprinsă între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.

Ideea folosirii orei de vară i-a fost atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomolog care a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele şi care s-ar fi gândit la acest lucru în anul 1895.

Anterior, în 1784, omul de ştiinţă, scriitorul şi omul de afaceri american Benjamin Franklin a sugerat trecerea la ora de vară într-o satiră în care menționa că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a soarelui.

Citește și: Trecerea la ora de vară nu modifică mersul trenurilor