Data de 1 septembrie reprezintă începutul unui nou an bisericesc.

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, calendarul liturgic debutează în prima zi de toamnă, iar în lăcașurile de cult sunt oficiate slujbe de Te Deum.

Alegerea acestei date este legată de tradiția moștenită din Legea Veche, potrivit căreia în această perioadă ar fi început creația lumii. Tradiția bisericească asociază ziua de 1 septembrie și cu începutul activității publice a Mântuitorului.

Pe parcursul unui an bisericesc este evocată întreaga istorie a mântuirii, de la creație până la sfârșitul lumii. Calendarul se încheie în august, lună în care sunt prăznuite Adormirea Maicii Domnului, la 15 august, și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august.

În centrul anului bisericesc se află Sfintele Paști, sărbătoarea Învierii Domnului, precedată de Săptămâna Patimilor. În funcție de cărțile de cult folosite la strană, anul liturgic este împărțit în trei mari perioade: Triodul, înaintea Paștilor, Penticostarul, perioada pascală, și Octoihul, perioada postpascală.

Data de 1 septembrie are și o explicație istorică, fiind momentul de la care romanii calculau anii indictionului, un ciclu folosit în vechime pentru organizarea perioadelor fiscale și administrative.

În tradiția rurală, începutul anului bisericesc coincide cu încheierea vechiului ciclu agricol și pregătirea unuia nou. Septembrie este luna în care sunt strânse roadele, sunt pregătite semănăturile de toamnă și se aduc mulțumiri pentru recolta obținută.

Începutul anului bisericesc la 1 septembrie a fost stabilit de Sfinții Părinți la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325.