Radio România Cluj sărbătorește, duminică, 72 de ani de emisie în Transilvania.

Postul regional a difuzat prima sa emisiune la 15 martie 1954.

Programele erau produse într-o vilă situată pe strada Grigorescu, fostă Rákóczi, la numărul 60. La acea vreme, programele puteau fi recepționate pe lungimile de undă de 261 și 330 de metri.

Nu se cunosc foarte multe detalii despre conținutul programelor din acea perioadă sau despre membrii echipei care lucrau la radio. Din relatările presei vremii reiese, însă, că lansarea studioului a avut un impact semnificativ.

La început, Radio Cluj transmitea pentru patru regiuni, anume Cluj, Oradea, Baia Mare și Regiunea Autonomă Maghiară, după cum relata și publicația „Utunk” în numărul din 19 martie.

4 ani mai târziu, odată cu înființarea Radio România Târgu Mureș, zona Ținutului Secuiesc a fost separată de aria de recepție a studioului din Cluj.

Nu se știe exact cum s-a ajuns ca Radio Cluj să înceapă să emită chiar la 15 martie, într-o zi de luni, de Ziua Națională a Maghiarilor. Motivul înființării postului este însă relativ clar. Conducerea de partid dorea ca maghiarii din Transilvania să nu asculte posturile din Ungaria și ca programele studioului din Cluj să contrabalanseze emisiunile postului Radio Europa Liberă, dacă nu se putea împiedica complet recepționarea acestora.

Postul de radio difuza într-o mare măsură propagandă de partid, fenomen care a devenit deosebit de evident în anii ’70.

Din acea perioadă datează însă și o înregistrare care surprinde prima deplasare a mașinii de reportaj a studioului, cu interviuri realizate în localitățile Nyárszó, Szépkenyerűszentmárton și Borzás.

Un moment dificil a venit în 1985, când postul de radio a fost obligat să își înceteze emisia.

Printr-un simplu apel telefonic, difuzarea programelor tuturor studiourilor regionale a fost interzisă, fără explicații oficiale.

Decizia ar fi fost justificată prin nevoia de economii. Potrivit altor interpretări, conducerea de partid de la București considera că nu poate controla suficient aparatul de propagandă din teritoriu și a preferat ca mesajele către populație să provină dintr-o singură sursă.

Benzile de arhivă au fost transportate la Jilava, unde condițiile de depozitare nu au fost ideale. În plus, cenzorii au eliminat sistematic multe dintre înregistrările considerate valoroase. Din această cauză, la începutul anului 1990, arhiva audio care s-a întors de la București la Cluj era puternic afectată.

După reluarea emisiei, în ziua următoare Revoluției din decembrie 1989, au urmat numeroase schimbări tehnice.

În 1998, montajul clasic al benzilor a început să fie înlocuit de editarea digitală a sunetului. Reportofonul și casetele au fost înlocuite mai întâi de minidisc, apoi de înregistratoare digitale și computere. Foarfeca și banda adezivă folosite la montaj au fost înlocuite de programe de editare audio, iar în locul tehnicienilor care operau manual emisia au apărut sisteme software de automatizare.