Sfânta Maria Mică sau Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită în fiecare an la data de 8 septembrie - această cifră simbolizând veșnicia. Este prima sărbătoare mare a noului an bisericesc început la 1 septembrie și este însoțită de tradiții, obiceiuri și superstiții.

Sfânta Scriptură nu face referiri la Naşterea Maicii Domnului. Evenimentul este istorisit în scrierile necanonice, apocrife. De exemplu, un fragment din Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină, scrisă în jurul anului 140, are câteva referiri la originea şi copilăria Maicii Domnului.

Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim, iar mama ei se numea Ana. Neavând copii, cei doi s-au rugat la Dumnezeu să devină părinţi, deşi aveau o vârstă înaintată. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i „blestemaţi”.

Atât lui Ioachim cât şi Anei li s-ar fi arătat Îngerul Gavriil, care le-ar fi spus că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa şi că acest prunc se va umple de duh sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi ales al lui Dumnezeu.

Când Maria a împlinit trei ani, Ioachim şi Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani, potrivit Rador Radio România.

Numele de Maria provine din ebraică, „Aia” însemnând „Doamnă”, iar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi de străveche origine egipteană, provenind din din verbul mri – „a iubi”, cu sufixul afectiv – am, deci „cea iubită”.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică

În tradiţia populară, Naşterea Maicii Domnului reprezintă hotarul dintre vară şi toamnă. Se spune că în această zi, unele păsări zboară spre locuri mai calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ.

Se spune că începând cu această zi se culeg viile, unele fructe şi plante medicinale, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se recoltează culturile de câmp şi se fac semănăturile de toamnă. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă si mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă.

De asemenea, se spune că astăzi, mai mult ca niciodată, Maica Domnului îl roagă pe Dumnezeu să plece urechea la rugăciunile de dezlegare a pântecelor şi să dăruiască copii celor care şi-i doresc precum a făcut în cazul lui Ioachim şi Ana.

De Sfânta Maria Mică există obiceiul de a împărţi cele mai alese fructe ale toamnei – prune şi struguri – celor vii în amintirea şi pentru pomenirea sufletelor celor morți.

Superstiții de Sfânta Maria Mică

O superstiţie veche spune că cei care mănâncă gătit la foc în această zi pot atrage asupra lor boli grave. În această zi nu se lucrează şi nu se fac treburi gospodăreşti: bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treabă prin gospodărie, iar femeile nu au voie să coasă şi să spele rufe pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor.

De asemenea, în unele zone există credinţa că ziua de dinaintea sărbătorii şi ziua de după aduc ghinion celor care lucrează – bărbaţii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mâncarea.

În unele zone există chiar superstiţia conform căreia dacă găteşti înainte sau după Sfânta Maria Mică, ţi se varsă oala cu mâncare şi îi arde pe copii.

În cultura populară se mai spune că aceia care nu şi-au adunat plante medicinale până acum, nu trebuie să mai facă acest lucru, pentru că acestea îşi pierd puterea tămăduitoare dacă sunt culese după Sfânta Maria Mică.

În Maramureş se spune că toamna va fi urâtă şi cu precipitaţii dacă plouă pe 8 septembrie, iar dacă înfloresc merii şi perii, înseamnă că toamna va fi plăcută, iar recoltele se vor culege uşor. De altfel, în mai multe zone ale ţării, semnele din această zi îi ajută pe oameni să facă prognoze despre următorul an agricol.

În alte regiuni, oamenii sunt ferm convinşi că vremea se strică de tot după Sfânta Maria Mică, vara devenind o simplă amintire, păsările călătoare îşi iau zborul către ţinuturi mai calde iar insectele se ascund în pământ.

Citește și: Sfânta Maria Mare, tradiții și obiceiuri. Se spune sau nu „la mulți ani”