La 24 iunie, românii din țară și din comunitățile din diaspora celebrează Ziua Universală a Iei, dedicată uneia dintre cele mai reprezentative creații ale patrimoniului cultural autohton.

Momentul coincide cu sărbătoarea Sânzienelor.

Considerată un simbol al identității naționale și al creativității populare, ia românească a devenit în timp un reper al tradiției și eleganței autentice, notează Rador Radio România.

Sărbătoarea a fost inițiată în 2013 de comunitatea „La Blouse Roumaine”, denumită după celebrul tablou realizat în 1940 de pictorul francez Henri Matisse, inspirat de frumusețea cămășii tradiționale românești. Demersul și-a propus să transforme ia într-un adevărat brand cultural al României, recunoscut pe plan internațional.

Specialiștii consideră că originile iei se pierd în timp, unele teorii plasând apariția sa încă din perioada civilizației Cultura Cucuteni. De-a lungul secolelor, această piesă vestimentară a evoluat nu doar ca element de îmbrăcăminte, ci și ca formă de exprimare artistică și spirituală. Modelele cusute pe ie aveau adesea semnificații simbolice, fiind considerate elemente de protecție împotriva răului și purtătoare ale credințelor și valorilor comunității.

Ia ocupă locul central în costumul popular românesc, influențând armonia cromatică și ornamentală a întregii ținute. Fiecare regiune a țării și-a dezvoltat propriul stil, de la cămașa cu altiță, răspândită în Moldova, Bucovina, Muntenia și Oltenia, până la modelele specifice Maramureșului, Bihorului, Transilvaniei sau Hunedoarei. Diferențele de croială, motive decorative și culori reflectă diversitatea culturală a spațiului românesc.

De asemenea, ia era un indicator al statutului social și al vârstei purtătoarei. Fetele tinere purtau modele viu colorate și bogat ornamentate, în timp ce femeile căsătorite sau în vârstă preferau variante mai sobre, cu nuanțe temperate și motive mai discrete.

Realizarea unei ii presupunea un proces complex și migălos. Firele utilizate pentru broderii - din lână, mătase, bumbac sau ibrișim - erau adesea vopsite în gospodărie, după rețete transmise din generație în generație. Culorile proveneau din surse naturale, fiind obținute din plante, fructe și scoarță de copac. Cusăturile românești se disting prin echilibrul dintre suprafețele brodate și cele lăsate neornamentate, caracteristică ce conferă eleganță și rafinament compoziției.

De la o piesă vestimentară născută din necesitate și spirit practic, ia a devenit o adevărată operă de artă populară, încărcată de simboluri, emoție și identitate culturală. Astăzi, ea este purtată atât la sărbători tradiționale, cât și în contexte moderne, fiind apreciată de designeri, artiști și iubitori ai patrimoniului din întreaga lume.

Ziua Universală a Iei reprezintă, astfel, nu doar o celebrare a unei piese de port popular, ci și un prilej de reafirmare a valorilor și tradițiilor românești, într-o lume tot mai globalizată.

Citește și: Tradiții și obiceiuri de Sânziene