Stins din viață la vârsta de 92 de ani, scriitorul Dinu Săraru a fost înmormântat, marți, în curtea casei natale din localitatea Slătioara în prezența apropiaților, a prietenilor și a celor care l-au apreciat.

”Dispariția sa simbolizează sfârșitul unei ere, lăsând unui gol imens în inimile noastre, dar și în cultura națională”, transmite familia dramaturgului într-un comunicat, citat de Radio România Actualități.

Prin operele sale, Dinu Săraru a adus lumea satului în prim-plan, omagiind țăranul român.

Contribuția sa în domeniul cultural a fost recunoscută prin numeroasele distincții obținute, printre care Medalia și Ordinul „Meritul Cultural”, titlul de Cavaler al Ordinului Național „Steaua României” și Premiul Național al Ministerului Culturii.

Luni, sute de persoane i-au adus un ultim omagiu lui Dinu Săraru la Teatrul Naţional din București, unde sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus pentru câteva ore.

”Maestrul Dinu Săraru a excelat şi în scriitură, dar mai ales ca manager de teatru. Ştiam deja de faima domniei sale, încă de la Teatrul Mic, cu celebrele spectacole, cu celebrii actori Ştefan Iordache, Vali Seciu şi aşa mai departe. Deci deja era o faimă. Iar eu, care eram angajat al Teatrului Naţional în acea perioadă, când domnia sa a venit directorul Teatrului Naţional, pot să vă spun că am avut bucuria şi încrederea că şi Teatrul Naţional va deveni la fel de faimos ca Teatrul Mic; ceea ce s-a şi întâmplat! O piatră de temelie în tot ceea ce înseamnă cultura română, asta a fost”, a mărturisit actorul George Ivaşcu pentru Radio România Actualități.

Dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932, în județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, amintește Radio România Cultural.

Pe când avea 18 ani, a debutat ca reporter la Radio România. A fost secretar general de redacţie la revista "Secolul 20" şi la "Luceafărul". În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TV.

După anul 1990, a ocupat poziţiile de director general adjunct la Centrul Internaţional Ecumenic şi de membru în comitetul de direcţie al revistei "Armonia". A fost director fondator al revistei "Noi" şi director al cotidianului "Universul românesc" .

Dinu Săraru a fost fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală "Nişte ţărani", înfiinţată în iunie 1998 şi unul dintre organizatorii, din anul 1998, al Festivalului Internaţional de Film "Eco-Etno-Folk Film" de la Slătioara.

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul "Teatrul românesc şi interpreţi contemporani", în anul 1966. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, "Al treilea gong".

Dinu Săraru a debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu "Nişte ţărani" (1974, Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în anul 1980, sub titlul "Vânătoarea de vulpi", în regia lui Mircea Daneliuc şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul "Scenariu dramatic în şapte anotimpuri".

A urmat romanul "Clipa", în 1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu.

A primit de două ori Medalia Meritul Cultural şi o dată cu ordinul omonim. În 2002 i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional "Steaua României".

Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică. În 2007, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – "Antim Ivireanu" a Arhiepiscopiei Râmnicului.

În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – "Constantin Brâncoveanu".

Dinu Săraru este tatăl jurnalistei Ruxandra Săraru.

Opera lui Dinu Săraru

• 1966 – Teatrul românesc și interpreții contemporani

• 1973 – Al treilea gong (piesă de teatru)

• 1974 – romanul Niște țărani (debut în proză)

• 1976 – Clipa, roman ecranizat în 1979

• 1981 – 1986 – Dragostea și Revoluția

• volumul I „Toamna roșie”

• volumul II „Cei care plătesc cu viața”

• volumul III „Speranța”

• 1987 – „Adevăruri de toată ziua”, roman

• 1992 – „Un fluture alb cu sânge pe aripi”

• 1993 – „Iarba vântului”

• 1996 – „Trilogia țărănească” (triptic de romane), Editura Rao Contemporan

• 1997 – „Crima pentru pământ” (piesă de teatru)

• 2004 – „Ciocoii noi cu bodyguard”

• 2005 – „Generalul Revoluției cu piciorul în ghips” – Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu, volum de interviuri

• 2011 – „Ultimul bal la Șarpele roșu”

• 2013 – „Ultimul țăran din Slătioară”

• 2015 – „Ultimul bal la Șarpele roșu; Carnavalul cătușelor”

• 2017 – „Ura din ochii vulpii” – o istorie a Teatrului Mic

• 2017 – „Râmnicul meu”

• 2017 – „Corrida”

• 2018 – „Marele premiu la Monte Carlo sau dedublarea”

Dinu Săraru era tatăl jurnalistei Ruxandra Săraru.

Citește și: "Un exponent al unei generaţii redutabile de oameni care au luptat pentru libertatea lor"