Cercetători din Franța susțin că au descoperit elementele fundamentale care stau la baza diversității extraordinare a cântecelor păsărilor.

Echipa a analizat peste 100.000 de cântece provenite de la aproximativ 3.000 de specii și a constatat că toate sunt alcătuite din opt tipuri fundamentale de sunete, pe care cercetătorii le numesc „motive”.

Fiecare cântec este format din combinații ale acestor motive: trei tipuri de triluri, trei tipuri de fluierături, note haotice și armonii.

Cântecul păsărilor este una dintre cele mai sofisticate forme de comunicare sonoră din lumea naturală.

Varietatea și complexitatea sa i-au fascinat mult timp pe biologi, însă numărul foarte mare al cântecelor a făcut dificilă studierea lor la scară globală.

„Diversitatea este uriașă. Dacă mergi în Asia, Africa sau Amazonia, vei auzi cântece complet diferite”, a explicat coordonatorul cercetării, Quentin Bacquelé, doctorand la Universitatea Saint-Étienne.

În cadrul noului studiu, acesta și colegii săi au folosit o bază mondială de date, alcătuită din înregistrări încărcate de mii de voluntari. Astfel, au putut analiza aproximativ 116.000 de cântece de la peste 3.000 de specii.

Cercetătorii au studiat tiparele cântecelor și modul în care acestea se schimbă în timp. Cu ajutorul inteligenței artificiale, au comparat apoi miile de înregistrări pentru a descoperi elementele comune.

Potrivit oamenilor de știință, analiza a scos la iveală „o simplitate care stă la baza diversității spectaculoase a cântecelor păsărilor”.

Mediul influențează „compoziția” cântecelor

Una dintre principalele concluzii este că mediul în care au evoluat păsările – de la pădurile tropicale până la regiunile temperate – influențează modul în care acestea își „compun” cântecele.

Păsările adaptate pădurilor tropicale folosesc alte elemente acustice decât cele care trăiesc în regiunile temperate.

Motivele mai simple, precum fluierăturile uniforme, sunt întâlnite frecvent în mediile tropicale. Quentin Bacquelé crede că acestea le ajută pe păsări să fie auzite prin vegetația densă și prin peisajul sonor aglomerat, produs de biodiversitatea foarte bogată.

Compozițiile mai complexe, cu triluri extrem de rapide și combinații care transmit numeroase informații, sunt mai frecvente în pădurile temperate, unde păsările tind să comunice pe distanțe mai scurte.

Este vorba despre un compromis evolutiv: un cântec foarte complex poate transmite multe informații, dar acestea sunt greu de propagat la distanțe mari într-un mediu dens și zgomotos.

Pasărea-clopot cu trei caruncule trăiește în pădurile tropicale din America Centrală, iar cântecul său se aude de la mare distanță.

Zgomotul produs de oameni schimbă peisajul sonor

Legătura dintre mediu și peisajul său sonor natural este transformată de activitatea umană, a explicat cercetătorul.

„Cred că această cercetare a deschis o nouă modalitate de a privi cântecele, ca pe ceva legat în mod intrinsec de mediul înconjurător”, a declarat cercetătorul pentru BBC News.

„Am putea încerca să folosim aceste motive pentru a înțelege cum se pot adapta păsările la noul zgomot de fond pe care îl producem.”

Sunetele naturale reprezintă și o parte importantă a propriei noastre legături cu natura și merită protejate, a adăugat cercetătorul.

„Dacă te gândești la o pădure din apropierea orașului sau a casei tale, te gândești la cântecele păsărilor pe care le auzi dimineața, când ieși afară. Iar dacă o pasăre dintr-o pădure are un anumit cântec și tu distrugi pădurea, este posibil ca acel cântec să nu mai fie adaptat noului mediu”, a conchis Quentin Bacquelé.

Citește și: Din cauza schimbărilor climatice și a agriculturii intensive, populațiile de păsări scad tot mai rapid