Cardurile de credit sunt mai recomandate decât împrumuturile de la IFN-uri, în cazul în care apar cheltuieli mari ce nu pot fi acoperite din venituri, a spus Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale la Academia de Studii Economice (ASE), miercuri, 12 noiembrie, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități, explicând motivele.

Potrivit profesorului universitar, difrența între o bancă și o instituție financiară nebancară este mare, în sensul că băncile fac verificări mult mai riguroase și au criterii foarte stricte de creditare, fiind reglementare de reglementate sever de BNR.

„IFN-urile sunt şi ele tot reglementate de BNR, dar au o viaţă ceva mai relaxată din punctul ăsta de vedere. Dar astăzi nu poţi să nu fii aşa-zisul client bancabil. Salariul îţi intră pe cont, deci banca ştie foarte bine despre periodicitatea salariilor tale, despre cum îţi plăteşti din contul acela datoriile şi aşa mai departe.

IFN-ul nu are acces la aceste date şi atunci îţi face o favoare, când tu ai fi foarte greu de împrumutat de la bancă sau foarte puţin sau ar dura foarte mult, timpul contează în ecuaţia asta, atunci IFN-ul apare acolo care, evident, îţi va face o ofertă atât de atrăgătoare şi de uşor de obţinut, încât eşti tentat să uiţi că trebuie să şi plăteşti.

Legea este destul de... Noul format al legii de ajutor, la ce spuneaţi mai devreme, însă, ca orice lucru în viaţă, dacă vrei ceva şi dacă pare prea uşor de obţinut, probabil va fi foarte greu de plătit. Aşa că trebuie mare grijă în relaţia cu aceste IFN-uri”, a avertizat profesorul, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.

Cardurile de credit, de preferat împrumuturilor de la IFN-uri

De asemenea, profesorul de finanţe comportamentale a sfătuit românii să obțină mai degrabă un card de credit decât un împrumut de la un IFN, dacă se confruntă cu cheltuieli mai mari pe care nu le pot acoperi din venituri.

„Vă dau un exemplu, 1% pe zi, care sună foarte, foarte de speriat, sună a camătă. Dacă o compui, ce înseamnă această compunere? Ştiţi, cu depozitele noastre la bancă, dacă laşi pe 3 luni de zile şi spui băncii, "ştiţi că bifez acolo cu capitalizare". Dacă nu te duci la bancă şi nu doreşti dobânda aceea, banca ia procentul de impozit care este pe dobândă, 10 sau respectiv 16%, îţi ia acest impozit şi banii, restul care rămân, îi pun la depozitul iniţial.

Şi următorul depozit care urmează este deja cu un pic mai mare. Şi această compunere transformă o dobândă - să vă dau un exemplu: să zicem că dobânda este 12% pe an, şi tu ai un depozit pe 3 luni. Împarţi 3 luni, este a 4-a parte dintr-un an. Împarţi 12 la 4 şi ai 3%, deci tu ştii că ai 3% pe cele 3 luni. Asta este dobânda pe care o primeşti pe cele 3 luni.

Dacă laşi bănuţii aceştia şi se compun şi atunci vei avea 4 perioade, deci 4 dobânzi primite în decursul anului, şi dobânda, de exemplu, dacă tu ţi-ai depune banii cu 12% la fel şi dacă ai luat credit cu 12%, s-ar compune în favoarea băncii, dobânda ar fi ceva mai mare de 12%. Acest 1% de care vă spuneam, să nu fie prea complicat, închipuiţi-vă că dacă l-ai compune pe acelaşi mecanism de care vă povesteam, el ajunge pe, nici nu vreau să vă spun cât este pe an, sper să nu se gândească nimeni la un credit de IFN-ul pe an, dar pentru o lună ajunge cam la 35%.

Deci mia aia de lei, vă daţi seama, trebuie să dai 1.350 de lei înapoi. Cât de important trebuie să fie banii ăştia, cât de urgentă şi de esenţială este această nevoie a ta încât să o faci şi atunci înseamnă că ar trebui să te fereşti cât poţi de mult, cât poţi de mult; şi acum vin acasă la mine, şi închid această idee, şi vă spun că te-aş sfătui să fii foarte atent şi să încerci să te fereşti cât poţi de situaţiile acestea limite şi să ai un card de credit, mai ales, chit că este considerat un instrument financiar periculos.

Noi avem chiar cercetări foarte serioase la finanţe personale şi în care avem o concluzie teribil de interesantă şi vreau să mi-o criticaţi, cardul de credit este instrumentul celor mai săraci cu un nivel mic de economisire. Culmea culmilor, că ai crede că este exact invers.

Mai bine ai un card de credit, îl ţii pentru cheltuielile importante, pentru plata unei consultaţii, de exemplu, scumpe la medic, de exemplu, şi vei plăti în următoarea perioadă, dar măcar plăteşti la bancă, o dobândă probabil la jumătate, pentru că banca ştie despre tine că eşti un bun platnic, nu ai nicio factură.

Atenţie, ei sunt o întreagă echipă acolo care te vizionează. Banca, fiscul, furnizorii de utilităţi, toată lumea ştie de tine şi împart între ei această informaţie; şi, atunci, cu cât eşti mai serios şi îţi plăteşti facturile, dacă nu ai bănuţii aceia cash, îi plăteşti cu cardul de credit, ai un cont de internet banking, nu te costă mai nimic, plăteşti cu cardul de credit, ai o perioadă de graţie, IFN-ul nu îţi dă, vă daţi seama, vă spunem...

Deci 35%, pe când la bancă ai avea 55, aproape două luni de zile în care nu ai plăti înapoi, ai graţia asta, şi după aia plăteşti 10%. Într-adevăr, nu este mică şi este destul de ridicată dobânda la bancă, la ce mai ai de plătit, aţi înţeles. Ai tras, ai plătit o factură de 1.000 de lei, să zicem, vine o factură teribilă, să zicem, pe 3 luni de regularizare la curent şi peste 55 de zile începi să plăteşti la bancă câte 10%, câte 100 de lei, da? Ai avea în principiu timp, inclusiv dobânda, ai avea în principiu 10 luni de plătit, da?

Şi dobânda, la fel pe principiu de mai devreme, s-ar cumula şi ajunge şi la bancă un 20% plus, dar oricum, dacă plăteşti în avans, nu primeşti, de exemplu, penalizare, cum ai primi la IFN-uri, nu trebuie să plăteşti comision de risc, nu trebuie să plăteşti de administrare şi aşa mai departe. Deci, concluzia la toate explicaţiile astea, un pic prea profesoriale, dar merită”, a mai explicat profesorul.

Citește și: INS: Peste un sfert din populația României își asigură cu greu nevoile de bază, inclusiv hrana și îmbrăcămintea