Israelienii cu drept de vot sunt așteptați la urne, marți, pentru ceea ce mulți consideră a fi unul dintre cele mai importante scrutinuri din istoria țării.

Potrivit unor estimări ale presei din statul evreu, un număr fără precedent de 70.000 de persoane s-au întors din străinătate pentru a vota, în timp ce o jumătate de milion de cetățeni își vor exercita pentru prima dată dreptul de vot.

Sondajele publicate vinerea trecută indică o competiție extrem de strânsă între actualul premier Benjamin Netanyahu și fostul șef al armatei, Gadi Eisenkot, pentru conducerea guvernului.

Totuși, niciuna dintre alianțele politice conduse de cei doi nu este creditată cu cele 61 de mandate necesare pentru formarea unei majorități parlamentare. Acest lucru ar putea însemna săptămâni sau chiar luni de negocieri politice, notează BBC.

Sistemul electoral proporțional din Israel a făcut ca guvernele să fie întotdeauna formate din coaliții, iar competiția pentru putere a produs, de-a lungul timpului, alianțe neașteptate.

De această dată însă, cursa pare deosebit de strânsă, iar principalele formațiuni politice și-au stabilit deja limitele în privința eventualelor colaborări.

Două blocuri politice rivale

Gadi Eisenkot, liderul nou-înființatului partid Yashar, este principala figură a așa-numitului „bloc al schimbării”, o alianță de partide cu diferențe ideologice importante, dar unite de obiectivul înlăturării lui Benjamin Netanyahu de la putere.

Printre ceilalți lideri ai acestui bloc se numără fostul premier Naftali Bennett și Avigdor Lieberman, ambii politicieni de dreapta care susțin politici ferme în domeniul securității, precum și Yair Golan, fost general cu orientare politică de stânga.

Pentru Netanyahu, una dintre cele mai importante figuri ale politicii israeliene, care a devenit pentru prima dată premier în 1996, păstrarea puterii depinde de refacerea alianței cu partidele de extremă dreapta și ultraortodoxe care alcătuiesc actuala sa coaliție guvernamentală, considerată cea mai de dreapta din istoria Israelului.

În competiție participă și două alianțe de partide arabe.

Aproximativ o cincime din populația Israelului este arabă, mulți dintre acești cetățeni identificându-se drept palestinieni cu cetățenie israeliană.

Teoretic, formațiunile arabe ar putea avea un rol decisiv în stabilirea viitoarei majorități parlamentare. Totuși, toate partidele evreiești importante, cu o singură excepție, au exclus colaborarea cu acestea.

Marți, la ora locală 22:00 (20:00 GMT), televiziunile israeliene vor publica sondajele realizate la ieșirea de la urne.

Acestea vor oferi primele indicii privind rezultatul votului, deși estimările pot diferi semnificativ de rezultatele finale.

În întreaga țară, israelienii se vor reuni pentru a urmări anunțarea rezultatelor.

Partidul Likud, condus de Netanyahu, își va organiza reuniunea electorală la Ierusalim, în timp ce partidul Yashar al lui Eisenkot, înființat abia anul trecut, se va reuni la Tel Aviv.

Securitatea, principala temă a campaniei

Campania electorală a fost dominată de problema securității.

Partidele de opoziție l-au criticat în repetate rânduri pe Netanyahu pentru eșecul fără precedent al sistemului de securitate israelian, care a permis atacurile conduse de Hamas la 7 octombrie.

Aproape 1.200 de persoane au fost ucise atunci, iar alte 251 au fost luate ostatice și duse în Fâșia Gaza.

Opoziția a cerut constituirea unei comisii independente de anchetă privind atacurile, inițiativă căreia Netanyahu i s-a opus mult timp, susținând că o asemenea investigație ar fi părtinitoare împotriva sa.

Adversarii premierului invocă și ceea ce consideră a fi amenințări la adresa democrației israeliene.

Netanyahu este judecat în continuare pentru acuzații de corupție, pe care le respinge.

De asemenea, el continuă să susțină planurile controversate de reformare a sistemului judiciar, care au provocat proteste de amploare înaintea atacurilor din 7 octombrie.

În pofida criticilor opoziției, Netanyahu s-a prezentat din nou drept „Domnul Securitate”, invocând victoriile strategice obținute de Israel în conflictele din Orientul Mijlociu și relația sa apropiată cu președintele american Donald Trump.

Duminică, postul israelian Channel 12 a relatat că Netanyahu ar fi insistat pentru o acțiune militară de ultim moment, care ar fi putut declanșa o confruntare cu Iranul înaintea alegerilor.

Potrivit televiziunii, inițiativa ar fi fost respinsă de șeful armatei israeliene, Eyal Zamir.

A doua zi, CNN a relatat că Netanyahu ar fi încercat să îl convingă și pe Donald Trump să autorizeze noi atacuri împotriva Iranului, însă președintele american ar fi refuzat.

Benjamin Netanyahu a negat ambele scenarii.

Premierul a atras atenția și în ultimele zile ale campaniei, după ce a publicat o imagine generată cu inteligență artificială, reprezentând o bombă nucleară care lovește Tel Avivul.

El a avertizat că este singurul lider capabil să protejeze Israelul „dacă iranienii obțin arme nucleare”.

Eisenkot l-a descris drept „isteric”.

Serviciul militar obligatoriu, o altă temă controversată

Un alt subiect important al campaniei a fost recrutarea militară obligatorie.

Guvernul Netanyahu nu a pus în aplicare o hotărâre a Curții Supreme potrivit căreia bărbații evrei ultraortodocși care studiază religia cu normă întreagă ar trebui să fie încorporați în armată.

Problema a provocat diviziuni profunde în societatea israeliană, în condițiile în care mii de alți cetățeni au fost mobilizați pentru a participa la războaiele recente.

Netanyahu guvernează în prezent alături de două partide ultraortodoxe, care au susținut protestele împotriva recrutării obligatorii.

Ce propune Gadi Eisenkot pentru Gaza și Cisiordania

În privința Fâșiei Gaza, poziția lui Eisenkot este, în linii mari, asemănătoare cu cea a lui Netanyahu.

Fostul șef al armatei a promis că va pune capăt conducerii Hamas în teritoriu în termen de 18 luni, fie printr-un plan de pace coordonat de Statele Unite, fie, dacă va fi necesar, prin mijloace militare.

Israelul a continuat să efectueze lovituri asupra Fâșiei Gaza aproape zilnic de la încheierea acordului de încetare a focului, anul trecut, afirmând că vizează membri ai Hamas.

Eisenkot susține, în general, coloniile israeliene din Cisiordania ocupată, considerate ilegale potrivit dreptului internațional.

Totuși, el dorește măsuri mai ferme împotriva coloniștilor evrei extremiști, ale căror atacuri au atins niveluri record, potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite.

De asemenea, Eisenkot a vorbit despre crearea condițiilor pentru o formă de „autonomie sau un stat cu atribuții limitate” pentru palestinieni, sub controlul final al Israelului în domeniul securității.

Soluția celor două state, care presupune crearea unui stat palestinian independent, coexistând pașnic alături de Israel, a dispărut aproape complet din discursul politic israelian dominant.

Formarea unei majorități ar putea fi dificilă

Deși au existat speculații potrivit cărora partidele arabe ar putea susține informal un guvern minoritar condus de Eisenkot, Avigdor Lieberman, unul dintre potențialii parteneri importanți ai acestuia, a exclus participarea la o asemenea formulă.

Aceste limite privind colaborarea politică fac extrem de complicate calculele pentru formarea unei majorități parlamentare.

Rămâne de văzut ce compromisuri, acorduri sau schimbări de poziție vor fi posibile după anunțarea rezultatelor.

Sute de mii de militari israelieni și rezerviști vor participa, de asemenea, la vot.

Multe dintre aceste buletine nu vor începe să fie numărate până miercuri, ceea ce ar putea aduce un avantaj târziu partidelor de dreapta, despre care se consideră că beneficiază de un sprijin important în rândul acestei categorii de alegători.

Deși scrutinul este prezentat frecvent drept o confruntare între Eisenkot și Netanyahu, nu este exclus ca un alt lider politic să ajungă în fruntea guvernului.

Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă un partid ar condiționa participarea la o coaliție de acordarea funcției de prim-ministru propriului lider.

Riscul unui nou blocaj politic

Unul dintre scenariile de care se tem mulți israelieni este un nou blocaj politic, în care niciunul dintre cele două blocuri nu reușește să obțină majoritatea, iar formarea unui guvern minoritar devine imposibilă.

Într-o asemenea situație, ar urma să fie convocate noi alegeri, iar Benjamin Netanyahu ar rămâne premier interimar.

Israelul a trecut deja printr-o perioadă prelungită de instabilitate politică.

Între 2019 și 2022, în țară au fost organizate cinci scrutinuri parlamentare, după ce partidele au eșuat în repetate rânduri să ajungă la acorduri pentru formarea unor coaliții guvernamentale.

Citește și: Aleksandar Vučić își recunoaște înfrângerea în fața mișcării de protest conduse de studenți sârbi