Viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Cosmin Marinescu, a precizat că parcursul actual al politicii monetare staţionare se va prelungi probabil cu încă o serie de trimestre, România fiind pe cale să consemneze un record european în această privinţă.

„Schimbarea direcţiei de politică monetară fusese deja semnalată în 2024, anterior parcursului staţionar actual, care se va prelungi probabil cu încă o serie de trimestre, fiind pe cale să consemnăm un record european de 'politică monetară staţionară'', a afirmat Marinescu, într-un articol intitulat „Strategia politicii monetare: între mecanicism şi recursul la fundamente”, publicat duminică pe blogul personal.

O perioadă lungă de „îngheţare” a politicii monetare

Viceguvernatorul BNR a explicat că menţinerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară, la 6,5%, începând din august 2024, nu trebuie confundată cu lipsa de reacţie a băncii centrale, deciziile fiind fundamentate pe evoluţia cererii şi ofertei agregate, pe nivelul inflaţiei şi pe riscurile asociate acesteia.

„În România, consemnăm o perioadă lungă de 'îngheţare' a politicii monetare prin menţinerea ratei dobânzii la 6,5% de peste doi ani, începând din august 2024. Faptul că rata dobânzii a rămas constantă nu trebuie confundat cu lipsa de reacţie. În spiritul unei reguli simple Taylor, BNR a evaluat constant decalajul dintre cererea şi oferta agregată din economie, date fiind plasarea inflaţiei peste ţintă şi riscurile la adresa traiectoriei acesteia. Menţinerea neschimbată a ratei de politică monetară în ultimii doi ani a avut şi are la bază, în continuare, raţiuni determinante şi coerente”, a explicat viceguvernatorul BNR.

Acesta a arătat că evoluţiile economice din ultimii doi ani au fost influenţate de măsurile de consolidare bugetară, tensiunile comerciale şi conflictele geopolitice, în timp ce presiunile inflaţioniste continuă să se manifeste prin intermediul preţurilor produselor energetice.

„Cadrul macroeconomic din ultimii doi ani a fost marcat de efecte mixte generate de consolidarea bugetară, la care s-au adăugat şocurile de ofertă asociate tensiunilor comerciale şi conflictelor geopolitice. Actualmente, presiunile inflaţioniste continuă să intervină pe canalul preţurilor produselor energetice, în timp ce deficitul de cerere exercită efecte dezinflaţioniste, dar încă modeste în raport de cele anticipate. Totodată, abordarea wait-and-see prelungită poate fi şi reflectarea unui anumit grad de inadecvare prin care politica monetară a întâmpinat etapa schimbărilor de politică fiscală, devenite indispensabile în anul 2025. La impactul măsurilor fiscale asupra preţurilor s-au adăugat apoi efectele şocurilor energetice şi 'inflaţia Ormuz”, a precizat acesta.

În analiza sa, Marinescu a abordat şi deciziile de politică monetară adoptate în perioada 2024-2026, în contextul evoluţiei inflaţiei şi al ajustărilor fiscal-bugetare, potrivit Agerpres.

„În pofida expansiunii bugetare puternice, fără precedent în întreaga perioadă post-pandemie, politica monetară a virat prociclic, pe direcţia relaxării, prin reduceri succesive ale dobânzii de referinţă, în iulie şi august 2024, deşi se profilau efecte pozitive asupra preţurilor din dinamica salarială şi impulsul bugetar expansionist. Conjunctural, inflaţia era în scădere (de la 6,6% în decembrie 2023 către 5% la mijlocul anului 2024), însă erau evidente riscurile subestimării inflaţiei de bază, dar mai ales presiunile inflaţioniste ale măsurilor fiscale de ajustare, devenite imperative. Astfel, spaţiul de manevră al politicii monetare, în raport de 'valurile' viitoare, a fost îngrădit”, a explicat viceguvernatorul BNR.

Presiuni inflaționiste

Potrivit acestuia, în 2025, deşi inflaţia a depăşit 10% timp de mai multe luni, banca centrală a exclus majorarea dobânzii-cheie, având în vedere caracterul temporar al şocului inflaţionist generat de creşterea TVA şi a altor impozite indirecte.

„În anul 2025, pe fondul măsurilor fiscale de ajustare, inflaţia a depăşit 10% vreme de mai multe luni. Cu toate acestea, BNR a decis să excludă alternativa creşterii ratei dobânzii de politică monetară, dată fiind natura temporară şi cauza fiscală a şocului generat de creşterea TVA şi a altor impozite indirecte. Presiunile inflaţioniste curente rezultau, în principal, din măsurile fiscale, fără să fi intervenit noi cauze monetare sau structurale care să însufleţească suplimentar creşterea preţurilor. Totuşi, dincolo de efectele măsurilor fiscale şi chiar înainte de adoptarea acestora, se manifestau în economie presiuni inflaţioniste latente”, a arătat Marinescu.

Viceguvernatorul a explicat şi motivele pentru care menţinerea dobânzii de referinţă a fost considerată adecvată în contextul economic din 2025.

„Credibilitatea politicii monetare ar fi fost pusă sub semnul întrebării dacă BNR ar fi decis creşterea dobânzii în 2025, într-un an cu un important deficit de cerere, după relaxarea politicii monetare din 2024, atunci când analizele consemnau un puternic excedent de cerere. Prin menţinerea dobânzii de referinţă, am evitat să întărim caracterul prociclic al politicii monetare, în contrasens cu economia şi politica fiscală”, a afirmat acesta.

În ceea ce priveşte anul 2026, Marinescu a evidenţiat efectele şocurilor externe şi interne asupra perspectivelor economice şi asupra deciziilor de politică monetară.

„Anul 2026 a adus provocări neanticipate care au cimentat deciziile de menţinere a ratei dobânzii de politică monetară, alimentând, dintr-o perspectivă mult mai largă, amânarea ciclului de relaxare. Abordarea BNR a urmărit, în context, şi surmontarea stagflaţiei, în timp ce şocurile externe, dar şi cele interne, continuau să genereze noi revizuiri ale prognozelor, într-un context economic care se prefigura deja recesionist”, a subliniat viceguvernatorul BNR.

„România se distinge în mod nefericit, din păcate”

În acelaşi articol, Marinescu a analizat eficienţa strategiei de ţintire directă a inflaţiei, adoptată de România în anul 2005, constatând că rata inflaţiei s-a situat în intervalul asociat ţintei în numai şase dintre cei 21 de ani analizaţi.

„Concluziile analizei sunt cât se poate de clare: în România, în cei 21 de ani de la adoptarea regimului de ţintire a inflaţiei, rata inflaţiei s-a situat în intervalul asociat ţintei în doar 6 ani, sub o treime din perioadă, şi doar înainte de anul 2021. În schimb, inflaţia s-a plasat deasupra ţintei vreme de 12 ani, mai mult de jumătate din perioadă”, a precizat acesta.

Comparativ, inflaţia a încheiat anul deasupra intervalului ţintei în cinci ani în Cehia, şase ani în Polonia şi zece ani în Ungaria, potrivit datelor prezentate de viceguvernator.

„Această analiză comparativă arată că România se distinge în mod nefericit, din păcate, prin cea mai amplă tradiţie inflaţionistă din regiune şi chiar dintre ţările Uniunii Europene, dacă ne raportăm la cifrele inflaţiei începând cu anul 2005”, a susţinut Marinescu.

Cu toate acestea, viceguvernatorul consideră că strategia de ţintire a inflaţiei a contribuit la reducerea şi stabilizarea creşterii preţurilor faţă de perioada anterioară anului 2005, însă frecvenţa ridicată a abaterilor de la ţintă indică limite importante de eficienţă.

„Privită în ansamblu, experienţa României sugerează că strategia de ţintire a inflaţiei a contribuit la reducerea şi stabilizarea inflaţiei faţă de perioada anterioară anului 2005. Totuşi, frecvenţa ridicată a abaterilor de la ţintă, comparativ cu alte economii din regiune, indică limite importante de eficienţă în planul politicii monetare, care se adaugă la vulnerabilităţile majore ale mixului de politici economice, în general”, a explicat acesta.

În opinia sa, strategia de ţintire a inflaţiei nu trebuie abandonată, ci completată prin integrarea analizei monetare în fundamentarea deciziilor băncilor centrale.

„În prezent, ţintirea inflaţiei rămâne cadrul de referinţă pentru majoritatea băncilor centrale. Însă evoluţiile inflaţiei din anii 2021-2023 au evidenţiat o serie de limite, alimentând dezbaterea asupra necesităţii de reconsiderare a strategiei de ţintire a inflaţiei. Direcţia de urmat nu indică abandonarea acestei strategii, ci îmbogăţirea cadrului său analitic şi decizional prin reintegrarea analizei monetare, ca sursă indispensabilă de informaţii privind riscurile inflaţioniste pe termen mediu şi lung”, a arătat Marinescu.

Viceguvernatorul BNR a atras atenţia şi asupra faptului că stabilitatea macroeconomică nu poate fi susţinută exclusiv prin politica monetară, în condiţiile deficitelor bugetare şi externe ridicate şi ale creşterii datoriei publice.

„Pentru România, deficitele bugetare şi dezechilibrele externe ridicate, alături de creşterea datoriei publice, arată că stabilitatea macroeconomică nu poate fi susţinută exclusiv prin politica monetară. Dezechilibrele persistente induc presiuni inflaţioniste şi costuri mari de finanţare, care fac ajustările ulterioare şi mai costisitoare”, a avertizat acesta.

În acest context, Marinescu consideră necesară continuarea consolidării finanţelor publice, reducerea deficitului bugetar şi temperarea datoriei publice.

„Pentru România, în anii următori, este imperativă calibrarea unui mix responsabil de politici economice, respectând principiile de coerenţă şi sustenabilitate financiară. Provocarea majoră rămâne continuarea consolidării finanţelor publice. Reducerea deficitului bugetar şi temperarea datoriei publice sunt esenţiale pentru atenuarea vulnerabilităţilor externe şi extinderea spaţiului de manevră al politicilor economice”, a concluzionat viceguvernatorul BNR.

Citește și: BNR a menţinut dobânda cheie la 6,50% pe an