Uneori, un rol nu mai este doar un rol. Devine destin, probă de foc, întâlnire între har, muncă și emoție. Pentru soprana Irina Baianț, Christine Daaé din „Fantoma de la Operă” reprezintă toate acestea la un loc.

Pe scena Operei Naționale București, Irina o construiește pe Christine cu sensibilitate, cu inteligență artistică și cu o tehnică vocală impecabilă. Fiecare apariție a ei poartă amprenta unei pregătiri minuțioase, dar și a unei naturaleți cuceritoare.

Vocea este sigură în acut, delicată în momentele de vulnerabilitate și amplă atunci când muzica cere forță. Fraza este elegantă, limpede, atent așezată în partitură, iar emoția nu este niciodată fabricată. Se naște firesc, din muzică și din profunzimea personajului.

Christine Daaé este un rol extrem de solicitant. Îi cere interpretei nu doar o voce capabilă să treacă prin pasaje dificile și momente de mare intensitate, ci și rezistență fizică, prezență scenică, capacitate actoricească și o disponibilitate emoțională aproape totală. În seria de spectacole programate într-un interval foarte concentrat, Irina Baianț reușește să ducă la bun sfârșit fiecare reprezentație la un nivel artistic excepțional.

Este o performanță care nu se vede doar în aplauzele de la final. Se vede în disciplina din spatele scenei, în orele de repetiții, în grija pentru voce, în atenția acordată fiecărei nuanțe și în felul în care artista își protejează instrumentul vocal pentru a putea reveni, seară de seară, cu aceeași prospețime și aceeași intensitate.

Mihai Cosma, unul dintre cei mai respectați critici muzicali și jurnaliști culturali români, observă transformarea spectaculoasă a artistei. El amintește că Irina Baianț a interpretat-o pe Christine și în 2015, dar subliniază că, între timp, vocea ei s-a dezvoltat, jocul actoricesc s-a maturizat, iar calitățile coregrafice s-au amplificat.

„Vedeta spectacolului este, cred eu, Irina Baianț”, scrie Mihai Cosma. Criticul vorbește despre un personaj complex, cu trăiri bogate, construit împreună cu regizorul Răzvan Ioan Dincă. Din punct de vedere vocal, el o descrie ca fiind impecabilă atât în liniile delicate, cât și în momentele de forță, sigură în acut, elegantă în frazare și ireproșabilă în urmărirea partiturii — nu doar în ariile solo, ci și în duete, terțete și ansambluri.

Comparația făcută de Mihai Cosma este una impresionantă: în opinia sa, Irina Baianț se află peste nivelul creatoarei și dedicatarei rolului, Sarah Brightman, și la paritate cu incredibila Sierra Boggess. Iar observația sa cea mai frumoasă este aceea că, deși publicul este cucerit imediat de frumusețea artistei, aceste date naturale sunt apoi uitate în favoarea calităților artistice, la fel de puternice.

În viziunea regizorului Răzvan Ioan Dincă, un spectacol de asemenea dimensiune nu se poate construi rece sau mecanic. „Fantoma de la Operă” este rezultatul unei echipe sudate, în care fiecare artist contribuie la aceeași viziune. Alături de scenograful Gary McCann, coregrafa Violeta Dincă, regizoarea secundă Raluca Popa și dirijorul Daniel Jinga, Răzvan Ioan Dincă a creat un univers în care muzica, teatrul, mișcarea și imaginea se completează permanent.

Regizorul spune că stabilirea distribuției este ea însăși un prim act de creație: alegerea interpretului potrivit înseamnă, încă de la început, conturarea personajului. În cazul Irinei Baianț, alegerea pare să fi fost una firească. Christine are nevoie de fragilitate, lumină, candoare, forță interioară și o voce capabilă să traverseze toate aceste stări. Irina le aduce pe toate pe scenă.

La pupitrul Orchestrei Operei Naționale București se află Daniel Jinga, directorul instituției și dirijorul spectacolului. Sub conducerea sa, orchestra, corul și baletul Operei susțin o producție de amploare, în care fiecare detaliu trebuie să funcționeze cu precizie. „Fantoma de la Operă” durează aproximativ trei ore, cu o pauză, și presupune o construcție artistică și tehnică de mare complexitate. Producția reunește muzica lui Andrew Lloyd Webber, versurile lui Charles Hart și Richard Stilgoe și o scenografie semnată de Gary McCann.

Există și o legătură emoționantă între această producție și România. Maria Björnson, scenografa care a definit universul vizual al „Fantomei de la Operă”, s-a născut la Paris, într-o familie cu rădăcini românești. Mama ei, Mia Prodan de Kisbunn, era româncă, iar bunicul matern al Mariei, Paul Prodan de Kisbunn, a fost director al Teatrului Național Român și apropiat al lui George Enescu. Maria Björnson a creat decorurile, costumele și limbajul vizual al producției originale, contribuind decisiv la estetica gotică și la celebra structură de „teatru în teatru”.

Pentru montarea de la București, povestea are o continuare aparte: Gary McCann, scenograful producției românești, a fost ucenicul Mariei Björnson încă de la vârsta de 17 ani. Astfel, între spectacolul original și această nouă construcție scenică există nu doar o filiație artistică, ci și una umană.

În 1986, premiera Fantomei nu a convins

„Fantoma de la Operă” nu a fost primită cu entuziasm unanim la premiera londoneză din 9 octombrie 1986. A fost privită inițial cu rezervă de unii critici și cunoscători.

Spectacolul a fost însă reluat, rafinat și consolidat, devenind ulterior unul dintre cele mai mari fenomene din istoria teatrului muzical.

Astăzi, producția lui Andrew Lloyd Webber a fost văzută de peste 160 de milioane de spectatori în 35 de țări și a avut mii de reprezentații pe Broadway. În România, spectacolul s-a impus deja ca un eveniment de proporții, cu zeci de reprezentații jucate cu casa închisă.

Reacțiile publicului

Publicul care a întâlnit-o pe Irina Baianț în rolul Christine Daaé a simțit imediat că se află în fața unui artist de nivel internațional. Veronica Averio a venit tocmai din Galați pentru a vedea spectacolul și a mărturisit că Irina este un „înger al muzicii”, lăudându-i arta, frumusețea și măiestria interpretativă. După reprezentațiile văzute în ianuarie și septembrie, spectatoarea a scris că emoțiile au fost aceleași, dar trăirile parcă și mai intense.

Sorin Lucian Ionescu, care a văzut „Cats” și „Phantom” la Londra și New York, i-a transmis Irinei: „Atât pot să spun: jos pălăria, sunteți de nivel internațional! Știu ce spun, am fost director de Operă. Respect!”

Bogdan Ghițulescu a numit spectacolul „sublim” și a spus că a meritat fiecare kilometru parcurs pentru o asemenea reprezentație, venind de la Constanta. Iar Lia Siloci a descris producția drept „un musical unic, senzațional, fenomenal”, mărturisind că nu a crezut niciodată că va vedea pe o scenă din România un asemenea spectacol.

Pe 16 octombrie, Fantoma de la Operă se joacă la BT Arena

Iar povestea merge mai departe. La 16 octombrie 2026, la exact 40 de ani și o săptămână de la premiera mondială de la Londra, „Fantoma de la Operă” va ajunge pentru prima dată la Cluj-Napoca, pe scena BT Arena.

Distribuția:

Christine Daae: Irina Baianț

Phantom: Adrian Nour

Raoul: Kyrie Mendél

Carlotta: Rodica Ștefan

Piangi: Andrei Petre/ Andrei Mihalcea

Mr. Firmin: Radu Ion / Stefan Ignat

Mr. Andre: Cătălin Petrescu

Madame Giry: Judith State

Meg Giry: Alina Petrică

Mr. Reyer: Cosmin Seleși / Alexandru Nagy

Mr. Lefevre: Ernest Fazekaș

Buquet: Ionuț Burlan

Fantoma copil: Nicholas Mamot

Dirijor: Daniel Jinga

Regizor: Răzvan Ioan Dincă

Scenograf: Gary McCann

Coregraf: Violeta Dincă

Regizor secund: Raluca Popa

Asistent scenograf: Gabriella Ingram

Asistenți coregrafi: Alexandra Gavrilescu și Florin Tănase

Asistent dirijor: Mircea Pădurariu

Lighting designer: Bogumił Palewicz

Sound designer: Áron Vladimir Farsang